Glosar de termeni:
Arcatură, arcaturi (pl.) – arcadă mică sau șir de arcade foarte puțin adâncite adosate unui perete sau părților unei construcții și care îmbracă forma de arc.
Cheie de boltă – ultimul bolțar, marcând punctul cel mai înalt, „vârful” unui sistem de boltire (încrucișare de ogive, boltă cu muchii etc.), cu care aceasta se încheie; asigură stabilitatea sistemului constructiv.
Chertare – executarea unei crestături într-o piesă de lemn, în vederea îmbinării cu altă piesă de lemn.
Cheutoare, cheutori (pl.), cheotori – loc unde se îmbină bârnele la colțurile caselor; coama sau culmea casei în locul unde se împreună cu căpriorii.
Cosoroabă, cosoroabe (pl.) – fiecare dintre bârnele așezate orizontal deasupra pereților casei în lungul acoperișului, pentru a susține căpriorii.
Fruntar, fruntare (pl.) – grindă principală care mărginește prispa în partea de sus și pe care se sprijină grinzile secundare ale casei.
Iconostas, iconostase (pl.) – perete alcătuit dintr-un schelet lemnos sau din zidărie, care separă sanctuarul (absida altarului pastoforiile) de spațiul naosului, cu care comunică prin ușile împărătești și prin perechea de uși diaconești; partea dinspre naos este rezervată montării sau, respectiv, pictării unor registre de icoane structurate pe registre; tâmplă.
Lintel, linteluri (pl.), lintou (sin.) – piesă orizontală, din lemn sau din piatră, depășind lateral golul unei uși, pe care îl închide la partea superioară, destinată să preia împingerile zidăriei de deasupra acestuia.
Molenie, molenii (pl.) – cele două icoane plasate la picioarele Sfintei Cruci, care încununează catapetesmele bisericilor ortodoxe începând cu secolul al XV-lea; pictate de obicei pe panouri independente, moleniile figurează la dreapta icoana Maicii Domnului, iar la stânga o icoană ce-l reprezintă pe Sfântul Evanghelist Ioan; personajele sunt reprezentate fie întregi în picioare, fie bust.
Obadă, obezi (pl.) – fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, îmbinate, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn (la car, la căruță, la moară etc.).
Ostreț, ostrețe (pl.) – fiecare dintre șipcile din care se fac garduri sau diferite îngrădituri; vergea de fier.
Pandantiv, pandantive (pl.) – porțiune de zid de forma unui triunghi sferic, care, împreună cu arcele laterale care îl delimitează și cu pilastrul sau coloana pe care se descarcă, face parte din sistemul de sprijin al calotei.
Pinion, pinioane (pl.) – perete vertical care închide spre exterior spațiul cuprins între cele două versante ale unui acoperiș în două ape.
Rozetă, rozete (pl.) – motiv decorativ de formă circulară, cu margini festonate.
Stil brâncovenesc – denumire dată artei din Țara Românească de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, provenită de la numele domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714), care prin mecenatul său, a contribuit la crearea unui climat favorabil dezvoltării tuturor artelor.
Talpă, tălpi (pl.) – porțiune de zidărie reprezentând primele asize sau primul rând de material pus în șanțul de fundare al unui edificiu, de obicei mai lat decât fundația propriu-zisă, pe care aceasta din urmă se sprijină.
Târnaț, târnațuri (pl.) – pridvor, foișor, prispă.
Torsadă, torsade (pl.) – motiv arhitectonic ornamental care imită o frânghie răsucită.
Traforaj, traforaje (pl.) – decupare artistică în lemn, în metal etc., cu ajutorul unui ferăstrău sau al unei mașini speciale.