Datare
1727
Cod LMI – AG-II-m-A-13829
Adresă
Sat Valea Faurului, com. Mușătești, județul Argeș
Tip de proprietate
Proprietate a parohiei ortodoxe Robaia
Istoric (persoane și evenimente asociate istoriei monumentului)
Pisania aflată deasupra ușii de acces în biserică, scrisă în 1906, cu prilejul repictării, menționează că biserica a fost ridicată în 1727 de Petre Mușătescu și Pârvu Mușătescu. Biserica a fost construită pe moșia căminarului Rasti. În 1906, biserica a fost repictată, ctitori fiind enoriașii, dintre care se remarcă preotul Radu Popescu, Ion Ristescu și soția sa, Joița, Ion Pandelică, iar pictor Niță (Ion) Poșoiu, foarte activ în zonă la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX. La sfârșitul perioadei interbelice pictura a fost retușată. În 1997, biserica a fost restaurată de enoriași: cu acest prilej a fost repictată în interior (pictor Ilie Căpușe din Vernești), iar exteriorul a fost decopertat pentru a pune în valoare aspectul istoric al monumentului.
Comanditar
Racoviceanu Apostol (icoane); Pătru Mușat, David Dorin (clopot); Ioan (icoane prăznicare)
Ctitor
Petre Mușătescu; Parvu Mușătescu; preotul Radu Popescu; Ion Ristescu; Joița; Ion Pandelică
Pictor
Ghermano ieromonah; Ștefan; Petre; Niță (Ion) Poșoiu; Ilie Căpușe
Descriere
Biserica, aflată la est de centrul localității și înconjurată de cimitir, are un plan mai puțin frecvent în Țara Românească: naos dreptunghiular încadrat, spre est, de absida altarului, decroșată, poligonală la exterior și interior (5/8), iar pe vest de un pronaos poligonal (trei laturi), mic pridvor vitrat și clopotniță pe pronaos. La interior biserica are absida altarului acoperită cu o mică boltă semicilindrică, racordată la pereții absidei printr-un timpan, naosul are boltă semicilindrică în consolă cu retrageri succesive, consolidată cu arc dublou pe console cu terminație în cap de cal, pronaosul și micul pridvor fiind acoperite cu plafoane de lemn. Absida altarului este separată de naos printr-un perete înalt de zid – tâmpla. Naosul este delimitat de pronaos printr-un perete plin străpuns de o ușă. Interiorul este pictat. Din pictura anterioară secolului XX se păstrează scena hramului, aflată deasupra intrării în pronaos (datată secolul XVIII de Grigore Constantinescu și mijlocul secolului XIX de Ioana Cristache-Panait, dar posibil contemporană cu icoanele prăznicare din tâmplă, datate 1838 și cu icoana Maicii Domnului Platitera, păstrată în altar). Tâmpla, parțial din lemn, parțial din zid, păstrează registrul prăznicarelor cu dublă față, de factură postbrâncovenească, pictate de zugravii Ștefan și Anghel la 1838. Icoana lui Iisus Pantocrator din registrul icoanelor împărătești, opera zugravului Petre, este datată 1870, icoana Maicii Domnului și icoana de hram (Sf. Nicolae) sunt contemporane cu aceasta. La exterior biserica are un soclu înalt, decroșat, din piatră de râu legată cu mortar, în retrageri succesive. Fațadele sunt împărțite în două registre egale de un brâu în torsadă. Ferestrele sunt lărgite. Acoperișul este unitar, în două ape deasupra naosului, cu multiple pante deasupra absidei altarului și deasupra pronaosului și se sprijină pe console cu terminație în cap de cal. Pridvorul are un acoperiș în două ape, cu pinion triunghiular pe vest. Turnul clopotniță, cu secțiune pătrată și mai înalt decât cel al bisericilor de lemn din zonă, are un acoperiș-fleșă, cu frângere de pantă, formă mai puțin frecventă în Țara Românească.
În interior biserica păstrează icoane din diferite perioade: mijlocul secolului XVIII (Sf. Nicolae, Brâul Maicii Domnului), 1838 (icoanele prăznicare, icoanele Sf. Nicolae și Sf. Ioan Botezătorul), 1840 (Sfinții Arhangheli), 1870 (icoanele împărătești și icoanele de hram).
Tehnici de construcție
Soclu de piatră de râu legată cu mortar. Pereții bisericii sunt din grinzi de gorun fasonate, îmbinate în coadă de rândunică. Acoperișul are șarpantă din lemn și învelitoare din șiță. De remarcat scara dintr-un singur trunchi de copac prin care se accede din pronaos la clopotniță.
Inscripții
Pisania deasupra accesului în pronaos: „Aceasta biserica sfanta cu hramul Sfintii Voievozi, Arhangheli Mihail si Gavril, s-a zidit din temelie de domniile lor ctitori Petre Mușătescu si Parvu Mușătescu în anul 1727 și s-a jugrăvit din nou în anul 1906, prin străduinta și osteneala preotului Radu Popescu, Ion Ristescu și soția sa, Joița, Ion Pandelică și alți enoriași.”
Pe clopotul din 1797: „Aceăst clopot s-au făcut cu toată chăltuala satului Vale(a) Faurului, titori Jupânul Pătru Mușat, David Dorin”.
Pe icoana Sf. Nicolae: Prin evlavia și cheltuiala /robu(lu)i lui Dumnezeu Racoviceanu/Apostol 1838 de(cembrie) 4. Ghermano Ierom. Pe icoana Sf. Apostoli la tâmplă: Prin evlavia și cheltuiala /robu(lu)i lui Dumnezeu Ioan.1840 fevru(arie) Ștefan zogr.
Lucrări anterioare de restaurare
În 1997 biserica a fost restaurată și repictată la interior.
Adriana Stroe, Istoric de artă, atestat MC 0035-E/15.12.2000