Datare
1828-1832
Cod LMI – AG-II-m-A-13589
Adresă
Sat Cârcești, com. Cuca, județul Argeș
Tip de proprietate
Proprietate a parohiei ortodoxe Cârceşti-Cungrea
Istoric (persoane și evenimente asociate istoriei monumentului)
Prima mențiune documentară a comunei Cuca este 1 septembrie 1545 (hrisov emis de cancelaria voievodului Mircea Ciobanu). Satul Cârceşti apare consemnat în cronicile timpului ca fiind un sat de moşneni. Biserica este amintită în 1808, alături de cea din Bărbălani, ca fiind ridicată de obște, în frunte cu popa Florea. De asemenea, lăcașul apare într-un manuscris din 1825. Anuarul din 1909 al Administrațiunii Casei Bisericii precizează reparațiile ample la care a fost supusă între 1828-1833. La intrare, în partea stângă, este incizat văleatul 7339 (1830-1831) și anul 1832, alături de numele Tudor și Stancu. Reparațiile au fost realizate de către preotul Florea Craioveanul (care poate fi același cu ctitorul). Reparația generală din 1830 a însemnat și înlocuirea catapetesmei. Astfel, pe o icoană împărătească (Maica Domnului cu Pruncul) se păstrează numele pictorului (Ioniță Tăvăran) și anul: 1831. Florea preotul dăruieşte un epitaf în 1830. De-a lungul vremii, biserica a fost restaurată de către enoriaşi, în 1880 şi în anul 1933 (o contribuţie financiară substanţială având episcopul Argeşului, Nichita Duma). În anul 1969 a fost reparată şarpanta acoperişului.
Descriere
Planul bisericii se înscrie într-un dreptunghi alungit, continuat la absida altarului printr-un decroş poligonal cu cinci laturi. Biserica prezintă un pridvor deschis, care are cosoroabe adânc sculptate, cu chenare ornate. Stâlpii pridvorului, au fusul în torsadă și bazele ornate cu „pomul vieții”. De asemenea, streașina din partea de vest este mult alungită peste planul pridvorului, fiind susținută de doi stâlpi cu fus simplu, poligonal, care flanchează intrarea. Şarpanta acoperişului învelită cu şiţă, extinsă la poale, urmăreşte planul construcţiei. Sistemul de acoperire interioară constă dintr-o boltă semicilindrică la naos și din fâşii curbe cu nervuri decorate, la altar şi pronaos. „Capetele de cal” ale consolelor din lemn conferă interiorului un decorativism accentuat. Arta meşterilor cruceri este relevată de decorul stâlpilor pridvorului canelaţi în torsadă, de cosoroabele în acolade accentuate, de brâul masiv în relief încadrat de „zimţişori” care înconjoară edificiul, de consolele profilate de la capete. Tâmpla, care separă altarul de naos, a fost pictată de zugravul Ioniţă Tăbăran, de la care se păstrează semnătura sa pe icoana împărătească din pronaos „Maica Domnului cu Pruncul”, datată „1830”. Scena biblică „Răstignirea Domnului”, moleniile, frizele cu medalioanele proorocilor şi profeţilor, icoanele prăznicar, uşile împărăteşti, poalele icoanelor cu motive florale decorează interiorul bisericii de lemn. Intrarea în curtea bisericii se face printr-un foișor deschis, utilizat drept clopotniţă, ce este susţinut pe stâlpi înalţi de lemn.
Tehnici de construcție
Grinzile de lemn din stejar, corespunzătoare lungimii bisericii, sunt îmbinate cu dibăcie, după sistemul denumit „coadă de rândunică”, soclu din zidărie, tencuit și văruit.
Inscripții
- În pridvor, partea stângă a intrării: văleatul „7339” și anul „1832” și Stancu;
- În pridvor, în partea dreaptă, panou de lemn cu un pomelnic general. În partea de jos: „Anul 1933, Maistor Ion Căulea Măcăi”;
- Icoană împărătească din pronaos Maica Domnului cu Pruncul, „Ioniţă zugr(av) Tăbăran” și „1830”.
Stare generală de conservare – proastă
Lucrări anterioare de restaurare
-1830-1832 – lucrări ample de reparații;
-1880,1933 – restaurare cu contribuţia financiară substanţială a episcopului Nichita Duma al Argeșului;
-1969 – reparată şarpanta acoperişului.
Cosmin Bloju, Consilier Patrimoniu și Monumente Istorice