Datare
1781; 1756; 1834
Cod LMI – AG-II-m-A-13693
Adresă
Sat Glâmbocata Deal, com. Leordeni, județul Argeș
Tip de proprietate
Proprietate a parohiei ortodoxe Glâmbocata, Protoieria Topoloveni
Istoric (persoane și evenimente asociate istoriei monumentului)
Biserica de lemn din Glâmbocata – Deal (Călugărița) a fost lăcașul de cult al unui schit de maici. Anul edificării bisericii de lemn din satul Călugărița din componența comunei Leordeni – este incert. «Anuarul din 1909» consemnează: „nu i se cunoaște data clădirii, când au fost schit de călugărițe”, indicând, totuși, destinația inițială a construcției ecleziastice. Anul 1834, consemnat pe o pisanie deteriorată parțial, indică probabil o refacere integrală a construcției de lemn, urmată de repictarea spațiului destinat picturii murale, peste bârne de lemn fiind aplicat un strat de tencuială format din var și câlți de cânepă.
Catagrafia din 1810 consemnează existența unei singure biserici, din lemn, în stare bună, cu hramul Preapodomna Paraschiva. Satul avea 24 de case, cu 126 de locuitori (56 de bărbați, 70 de femei).
În catagrafia din 1832, la biserica cu același hram, aflată pe moșia megieșească, slujea un singur preot, Radu, neavând țârcovnic sau diacon. Biserica de lemn, construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a fost reparată prin 1834-1836, când a fost acoperită cu tencuială, pictată, și probabil și-a schimbat hramul, cel de astăzi fiind „Nașterea Domnului”.
În Marele Dicționar Geografic al României, vol. III, 1900, Glîmbocata este descrisă ca fiind o comună rurală, în județul Dâmbovița, plasa Dâmbovița – Dealul. Se compune din doua cătune: Glîmbocata și Călugărița cu 1023 locuitori. Are o moară de aburi; două biserici; o școală.
Ctitor
Catagrafia din 1840, la care semnează popa Radu din Glâmbocata, consemnează o biserică, cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, cu temelie de zid, învelișul de lemn, leat 1792 iulie 20, ctitor fiind „răposatul Gheorghe Hagi ot Târgovişte”.
Pictor – Zugravul Radu
Descriere
Conform lui Radu Crețeanu, biserica de lemn „Nașterea Domnului” de la Glâmbocata Deal aparține tipului de biserică cu plan treflat Tip IVa, cu abside nedecroșate.
Biserica are un plan trilobat, se compune din altar, naos și pronaos, pridvor adăugat în 1834-1836, peste care se înalță o turlă cu rol de clopotniță.
Biserica are o structură planimetrică aparte, planul trilobat cu abside poligonale cu trei laturi, având particularitatea că nu sunt decroșate din planul general al naosului și pronaosului. Absidele laterale, de nord și de sud sunt cu trei laturi și pornesc din planul naosului. Acestea se continuă spre est cu cele cinci laturi ale absidei altarului, care are lățimea naosului. Această formă de plan este o influență directă a modelelor de zidărie pe care le reproduce.
Caracterul inovativ planimetric constă din alipirea de o parte şi de alta a naosului bisericii, în formă de navă, a unei abside poligonale, mai mult sau mai puțin dezvoltate, cu intenția de a înscrie în planul noului edificiu o formă asemănătoare celei de cruce. Pe această cale se realizează în fața tâmplei un spațiu ceva mai dezvoltat, care trebuie să cuprindă și cele două strane.
Spre deosebire de spațiul moldovenesc, în Ţara Românească, preferința pentru această formă de plan o manifestă numai ctitoriile (sau schiturile) datorate unei inițiative a călugărilor, ridicate pentru așezări de pe pământurile mănăstirilor.
Altaruleste cu plan poligonal cu cinci laturi, acoperit cu o boltă semisferică din scânduri așezate pe arce de lemn, cu câte un arc pe colțuri și două-trei arce în câmpul unei laturi. Aspectul rezultat este cel al unei cupole. Pardoseala este din cărămidă așezată pe lat. Altarul este despărțit de naos printr-o tâmplă din zidărie.
Naosul este un spațiu dreptunghiular cu laturile de sud și nord mai lungi. Naosul este despărțit de altar printr-o tâmplă din zidărie și de pronaos printr-un perete din lemn tencuit pe ambele părți. Pe laturile de sud și nord sunt două evazări poligonale cu trei laturi ce formează cele două abside laterale. Naosul este acoperit cu o boltă cilindrică ridicată tangent la zidurile de nord și sud, sprijinită pe două arce transversale din lemn. Pe zona absidelor se află câte un planșeu orizontal din lemn. Legătura cu pronaosul se face printr-un gol de ușă cu toc de lemn. Pardoseala este din dulapi de lemn.
Pronaosul este un spațiu dreptunghiular cu laturile lungi formate de pereții despărțitori dinspre naos și pridvor. Spațiul este acoperit cu o boltă semicilindrică asemănătoare celei din naos.
Pridvorul – este un spațiu deschis pe structură de stâlpi și grinzi din lemn. Accesul se face prin traveea centrală de pe latura de vest a acestuia prin intermediul a patru trepte de piatră. Structura pridvorului este compusă din cinci stâlpi de lemn, trei pe fațada vest și doi aflați detașat de zidul de vest al bisericii la nord și la sud. Întregul eșafodaj al pridvorului stă pe tălpi de lemn îmbinate cu tălpile bisericii, dovadă a construcției pridvorului ca extindere a bisericii. Elementele structurale, stâlpi, grinzi, au elemente decorative. Pridvorul asigură accesul în biserică printr-un gol de ușă cu prag înalt. Deasupra ușii se află o inscripție, în prezent într-o stare avansată de degradare, al cărei text a fost reprodus din materiale documentare realizate în anii 1960 (1968 Radu Crețeanu). În pridvor, în partea de nord a acestuia se află o scară cu vanguri și trepte din lemn masiv care asigură accesul la turnul clopotniță aflat deasupra pridvorului.
Elevație – Exterior
Fațada de vest este dominată de prezența pe un soclu de cărămidă a pridvorului deschis din lemn cu stâlpi ornamentați și capiteluri compozite la care se accede prin patru trepte din piatră amplasate în axul pridvorului. Parapetul este simplu format din scânduri așezate vertical. Acoperișul cu învelitoare de șiță are streașina foarte largă ce se termină la partea superioară cu turnul clopotniță, aflat deasupra pridvorului, cu un plan octogonal, tot din lemn, învelit cu un acoperiș octogonal cu învelitoare din șiță. Turnul are 6 goluri semicirculare la partea superioară amplasate pe trei laturi (sud, vest, nord) și este încununat de o cruce metalică.
Fațada de nord este structurată pe trei registre formate din soclul de cărămidă, zidăria cu pictură exterioară și acoperișul cu învelitoare din șiță, care prin streașina foarte largă unifică întregul plan al bisericii, cuprinzând inclusiv absidele laterale ale naosului. Se creează astfel o volumetrie puternică care este străpunsă de verticala bine proporționată a turnului clopotniță. Coama acoperișului este protejată de un șorț metalic probabil rezultat al unei intervenții ulterioare. Absidele de nord și de sud sunt străpunse atât în axul lor, cât și pe latura estică de câte o fereastră cu tâmplărie din lemn.
Fațada de est este formată din cele trei laturi centrale ale absidei altarului, fiind îmbrăcată în cărămidă tencuită, păstrată lacunar. Acoperișul este unitar cu muchiile racordate, ce asigură continuitatea suprafeței formată de învelitoarea de șiță. Coama este încununată de o cruce metalică.
Atât pe fațada sudică, cât și pe cea nordică se pot citi funcțiunile interioare pornind de la altar, naos, pronaos și pridvor prin diferențierea dată de poligonul altarului, decroșul creat între absida altarului și pronaos, de absida de sud a naosului și de schimbarea de material în cazul pridvorului.
Componente artistice – Pictura
Altarul – Pictura altarului se desfășoară perimetral pe fața interioară a pereților cu scene reprezentând un număr de episcopi, cu capetele descoperite, zugrăviți din față ori în profil. Registrul inferior cuprinde o friză cu reprezentări vegetale cuprinse în triunghiuri alternând cu vârful în sus sau în jos.
Pronaos – În pictura murală a pronaosului se găsește tabloul votiv, care se remarcă prin modalitatea de concepere a scenelor și prin tratarea realistă a tabloului votiv din pronaos, ctitorii fiind înfățișați în pitorești costume populare. Pictura ere valoare documentară, însă se află într-o stare de conservare precară, fiind afectată de depuneri.
Exterior – Pe latura de vest a bisericii, de o parte și alta a accesului în biserică se află la sud scena „Judecății de apoi”, iar la nord scena „Raiul” cu Maria pe tron. De asemenea, există reprezentări ale prorocilor, Sfântului Gheorghe, Marina cu dracul, „Moartea”, Sfântul Dumitru. Pictura murală exterioară este ritmată de prezența unor elemente naturale aflate între scenele descrise, formate din brăduții cu forme diferite, iar limita de jos a fost trasată printr-un delicat chenar floral.
Se remarcă absența decorului pictat pe trei laturi ale absidei altarului, tencuiala fiind refăcută.
Icoanele din interior (dintre care una, icoana Sfântului Ioan Botezătorul semnată „+ Diacul Radu zug‹ravu› 1791”) sunt compromise din cauza cariilor care le macină.
Icoane mobile pictate pe lemn: „Deisis” cu Maica Domnului, pe iconostas de la nord la sud: „Sfântul Nicolae”, „Maica Domnului cu Pruncul” „Iisus Hristos”, „Naşterea Maicii Domnului”.
Componente artistice – Sculptură
Pridvor – Se află în condiție fizică bună, fruntarul este decupat decorativ, cu linii curbe care folosesc modelul acoladei, cu stâlpi sculptați, având elegante capiteluri compozite.
Tehnici de construcție
La alcătuirea pereților au fost folosite bârne rotunde, procedeu care poate fi pus în seama meșterilor de case, unde această tehnică a fost folosită la casele de moșneni. Această tehnică presupune folosirea îmbinărilor la jumătate lemn. Se observă utilizarea pentru talpa bisericii a lemnului cioplit, înlocuită probabil în momentul restaurării din anul 1834 când biserica a fost așezată pe un soclu de zidărie, format din 8 rânduri de cărămidă îngustă cu mortar de var. Acoperișul are învelitoare de șiță pusă în trei rânduri.
Ipoteza că absidele laterale ar fi de dată mai recentă nu se susține având în vedere că bârnele de lemn sunt de același tip și puse în operă cu aceeași tehnică.
Inscripții
Pisania deteriorată parțial, aflată deasupra intrării în pridvor are următorul text:
„Doamne, acela ce întru slava stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu <…> care din temelie <…> Stoica, Enache, Radu, Dobre <…> şi de robu lui Dumnezeu preot Costandin Arsene <…> s-au zugrăvit… Radu zugr<av> leat 1834 s<ept> 22”.
Stare generală de conservare
Arhitectura – Biserica prezintă o gravă degradare a materialelor, mai ales a tencuielilor care sunt desprinse sau chiar căzute de pe suprafețe întinse, ceea ce duce la pierderea unei bune părți a picturii murale. Soclul care nu mai este protejat de tencuială are cărămizile degradate, iar rosturile sunt cu numeroase lacune. Învelitoarea de șiță, chiar dacă aparent îndeplinește funcțiunea de protecție, prezintă multe degradări atât mecanice, cât și fizice.
Structură – Fisuri verticale în zona pridvorului și mai ales cele din zona absidei altarului pot pune în pericol stabilitatea construcției.
Componente artistice – Pictura murală exterioară se află în pericol de dispariție în urma pierderii tencuielilor. Pictura murală interioară este degradată de diverse depuneri care au efecte negative, în urma reacțiilor chimice ce se pot produce. Se pot observa zone care au fost supuse unor curățări neprofesioniste, care duc la degradarea stratului pictural.
Lucrări anterioare de restaurare
În anul 1834 pereţii din bârne masive rotunde au fost supraînălţaţi pe un soclu din cărămidă subţire, prinsă în mortar de var. Construcţia este repictată, în interior și în exterior, cu pictura zugravului Radu. În 1965 au fost executate lucrări de reparații de către Direcţia Monumentelor Istorice, care au inclus şi învelirea cu șiță. Ultima restaurare a bisericii a avut loc în anul 2001, în vremea părintelui Nicolae Stroescu, când a fost acoperită cu șiță.
Iosef Kovacs, Arhitect