Datare
1846; sec. XX?
Cod LMI – AG-II-m-B-13853
Adresă
sat Voroveni nr. 189, comuna Davidești
Tip de proprietate
Proprietate a parohiei ortodoxe Voroveni
Istoric (persoane și evenimente asociate istoriei monumentului)
O piesă de lemn cu inscripție datată 1735 (parte a lintelului unui ancadrament cu pisanie?), refolosită drept cosoroabă la peretele nord-estic al absidei altarului documentează existența în localitate, la acea dată, a unei biserici cu hramul Adormirea Maicii Domnului; pe aceeași cosoroabă au fost descifrate și nume de ctitori (Sanda, Isaea) și meșteri (Dumitrașcu, Șurban (?)). Această biserică este menționată în Catagrafia din 1810. Conform cercetătorului Ion Popescu-Argeșel actuala biserică a fost construită în 1826. O altă datare, 1846, este pictată pe peretele nord-estic al absidei altarului, marcând data refacerii bisericii (cf. Grigore Constantinescu), sau, mai degrabă, data picturii exterioare (cf. Ioana Cristache-Panait și Ion Popescu-Argeșel); cercetătoarea Ioana Cristache-Panait atribuie această pictură familiei de zugravi târgovișteni Luculescu. Într-o altă etapă biserica a fost extinsă spre vest cu un pronaos de mari dimensiuni, din cărămidă și un pridvor din același material. Această etapă este dificil de datat din cauza simplității elementelor arhitecturale, folosite în arhitectura vernaculară o lungă perioadă de timp; de exemplu, coloanele din cărămidă din biserică și pridvor sau panourile în acoladă de pe fațada sudică a pronaosului pot fi întâlnite în arhitectura vernaculară a zonei din a doua jumătate a secolului XIX până în primele decenii ale secolului XX. În articolul său despre bisericile de lemn din Muscel, Ion Popescu-Argeșel datează această extindere în 1935, afirmând, fără indicarea sursei, că în acel an biserica a fost extinsă cu cinci metri spre vest. Istoricul Grigore Constantinescu susține, în lucrarea sa dedicată bisericilor de lemn din județul Argeș, că pridvorul a fost adăugat în 1937; nici această datare nu este susținută prin indicarea sursei. Concomitent cu extinderea spre vest credem că a fost unificat interiorul bisericii, prin desființarea separației între naosul și pronaosul bisericii originare și înlocuirea peretelui vestic cu actuala separație între pronaosul de cărămidă și restul bisericii.
La 1893, în dicționarul geografic al județului, este menționată ca singura biserică din localitate.
Biserica a fost reparată în 1966 (acoperișul) și 1972 (fundația).
Pictor
Voicu zugravu din Pitești; familia de zugravi târgovișteni Luculescu
Descriere
Biserica este așezată în partea de nord-est a satului, este înconjurată de cimitir și marchează nucleul istoric al localității. Este o biserică de plan dreptunghiular alungit, cu absida altarului cu trei laturi, de aceeași lățime cu naosul și cu pronaos ușor supralărgit și pridvor pe vest. Absida altarului este separată de naos printr-un perete de zidărie pe care este pictată tâmpla, delimitarea între naosul și pronaosul originar este marcată de trei arcade în arc în segment de cerc, care sprijină pe două coloane și două coloane angajate, de cărămidă. Pronaosul adăugat este separat de restul bisericii printr-o deschidere largă, dreptunghiulară, încadrată de două deschideri semicirculare la partea superioară care sprijină pe coloane de cărămidă așezate pe parapete înalte, de zidărie. La interior absida altarului este acoperită cu o semicalotă cu traseu imprecis. Absida este luminată pe sud și est de ferestre lărgite, iar pe latura nordică se află nișa mult adâncită a proscomidiei care este luminată de o mică fereastră ce păstrează feroneria originară. Naosul originar al bisericii este acoperit cu o boltă semicilindrică, iar pronaosul originar cu un plafon de lemn, aparent. Ambele sunt luminate de ferestre lărgite. Absida altarului, tâmpla, naosul și pronaosul originare ale bisericii sunt tencuite pe o împletitură de nuiele și pictate. În absida altarului este de remarcat amplitudinea scenei Maica Domnului cu Pruncul încadrată de arhangheli din calotă. În proscomidie, este pictat un lung pomelnic, iar pe latura opusă se află semnătura unui pictor – Voicu din Pitești. Tâmpla de zid cuprinde registrele praznicelor împărătești și ale apostolilor separate de benzi înguste cu motive postbrâncovenești simplificate, iar registrul prorocilor este distribuit în medalioane în jurul crucii Răstignirii și al Moleniilor. Iconografia naosului originar este cea obișnuită: pe boltă Iisus Pantocrator, supradimensionat, înconjurat de cei patru Evangheliști în medalioane circulare și de scene din Patimi în medalioane elipsoidale, proiectate pe o boltă înstelată. În timpanul vestic al bolții fostului naos este reprezentată Adormirea Maicii Domnului, remarcabilă prin compoziție, care concentrează mișcarea personajelor spre silueta Maicii Domnului. În registrul inferior sunt reprezentați sfinți militari, sfinți, Sf. Împărați Constantin și Elena: figurile înegrite pot fi mai greu observate însă este de remarcat modul de redare a costumelor, a faldurilor acestora. În fostul pronaos pe pereți sunt redate figuri de sfinți și, pe nord, o foarte expresivă Împărtășire a Sf. Maria Egipteanca; pictura de pe plafon a dispărut la montarea plafonului actual. Din vechiul pronaos, printr-o scară mobilă, se face accesul la pod și la clopotniță. Pictura din interiorul bisericii, deși acoperită de praf și fum, lasă să se vadă măiestria pictorului atât în modul de redare a personajelor cât și în modul de selectare și dispunere a scenelor într-un spațiu redus. Pronaosul nou, foarte luminos, văruit, este acoperit cu plafon tencuit. La exterior partea originară a bisericii este tencuită pe o împletitură de nuiele și este pictată. Pe sud, sunt reprezentați apostoli și proroci, în picioare, separați de peisaje pe fond alb; individualizarea personajelor se face prin costume și mișcări. Pe aceeași fațadă, în extremitatea vestică sunt scenele Sf. Gheorghe ucigând balaurul și Sf. Dimitrie pedepsind pe bogatul nemilostiv, reprezentate simetric față de o cetate; de remarcat gestica și vestimentația, care accentuează dinamica scenelor. Pe fațada nordică sunt reprezentați proroci și sfinți în picioare, pe același fond alb cu peisaje. Mișcările personajelor imprimă un ritm vioi ansamblului, desenul este precis, cromatica, cu nuanțe de brun, verde, roșu – strălucitoare. Pictura exterioară a bisericii se deosebește de cea interioară prin desen, proporțiile personajelor, modul de modelare a faldurilor, modul de tratare a fundalului. Soclul înalt, decroșat al bisericii este subliniat de un registru de vreji simpli dublat de un registru de rozete simplificate. Pronaosul nou are fațadele tencuite și văruite, dar sub var, pe nord, pare a se păstra un strat de pictură. Ferestrele largi, dreptunghiulare ale pronaosului nou sunt cuprinse, pe sud, în panouri cu partea superioară în dublă acoladă. Pridvorul este delimitat de coloane de cărămidă pe parapet de zidărie; coloanele sprijină cosoroabele decorate cu arcaturi în segment de cerc. Acoperișul este unitar, în patru ape, din șiță. Deasupra fostului pronaos de ridică o clopotniță octogonală, cu pereți din scânduri, cu deschideri de sunet decupate, semicirculare la partea superioară și acoperiș piramidal, cu frângere de pantă.
Tehnici de construcție
Soclu decroșat, din piatră nefasonată legată cu mortar, tencuită. Biserica este construită parțial din bârne fasonate, cercuite (la interior și exterior) cu o împletitură de nuiele, tencuită și pictată. Pronaosul actual și pridvorul sunt din cărămidă, tencuită. Acoperișul are șarpantă din lemn și învelitoare din șiță.
Inscripții
„1846” la exterior, pe latura nord-estică a absidei altarului.
„Voicu zugrav ot Pitești” la proscomidie
Pomelnic la proscomidie: indescifrabil
Lucrări anterioare de restaurare
1966; 1972
Adriana Stroe, istoric de artă, atestat MC 0035-E/15.12.2000