Biserica de lemn „Înălţarea Domnului” – Jupânești

Datare

1742

Cod LMI – AG-II-m-A-13714

Adresă

sat Jupânești, comuna Coșești

Tip de proprietate

Proprietate a parohiei ortodoxe Jupânești

Istoric (persoane și evenimente asociate istoriei monumentului)

Sat de moșneni, Jupâneștiul este atestat  documentar la 1541. O atestare a existenței unei biserici (de lemn) în Jupânești datează din 1636, din  timpul domniei lui Matei Basarab, când un popa Vladu este menționat într-un document dat de domnitor moșnenilor  din Jupânești. Pisania aflată deasupra ușii de acces în naos menționează că biserica a fost ridicată în 1742 de  Necula Jupăn Romleanu, de Popa Mihăilu și Nicula Grecu. Biserica a fost înzestrată cu privilegii dintre care cel înscris într-o inscripție datată 1776 păstrată parțial de o parte și alta a pisaniei menționează că biserica avea dreptul să ia o anumită sumă de bani de la prăvăliile din sat pentru organizarea hramului. În timpul domniei lui Alexandru Vodă Ipsilanti (15 septembrie 1774 – februarie 1782 și august 1796 – decembrie 1797) au fost pictate absida altarului și fațada de vest a bisericii, conform pisaniei aflată deasupra intrării în biserică, de o parte și alta a scenei de hram. Potrivit istoricului Grigore Constantinescu, pe la 1826 au fost executate lucrări la biserică acum fiind adăugate pridvorul și clopotnița. Această datare este susținută de datarea 1822, 1826, 1828 a unui număr de icoane din tâmplă și din naos și pronaos. Biserica a fost restaurată în 1959.   

Ctitor

Necula Jupăn Romleanu; Popa Mihăilu; Nicula Grecu

Descriere

Biserica se află în sud-vestul localității și este înconjurată de cimitirul care păstrează cruci de piatră datate 1739-1740, marcând astfel locul bisericii anterioare celei actuale, datată 1742. Biserica are plan dreptunghiular  cu  absida altarului decroșată, poligonală la exterior și interior (5/8), asimetrică la nord datorită proscomidiei amplasată aici. Pe vest biserica are un larg pridvor poligonal supraînălțat de clopotniță joasă, cu plan pătrat și acoperiș piramidal. La interior biserica are absida altarului acoperită cu o mică boltă semicilindrică și un timpan, naosul și pronaosul sunt acoperite cu bolți semicilindrice care sprijină pe grinzi în consolă cu muchiile crestate, susținute de console cu terminație în cap de cal. Bolta naosului este susținută și de un arc dublou cu marginile crestate și cheie de boltă marcată de o rozetă încadrată de alveole. Absida altarului este delimitată de naos printr-un perete de lemn, pe care este pictată/aplicată tâmpla. Icoanele din registrul prăznicarelor, databile 1820-1830, sunt mobile, dar apostolii și prorocii sunt pictați în medalioane direct pe peretele de lemn care separă absida altarului de naos. Icoana lui Iisus Pantocrator este datată 1822, dar modul de aplicare al luminilor, configurarea faldurilor, gestica, nimbul cu incizii și precizia și eleganța literelor de pe nimbul lui  Iisus sugerează că 1822 ar putea fi, de fapt, data repictării unei icoane cu circa un secol mai veche. Icoana Maicii Domnului cu Pruncul prezintă aceleași caracteristici. Naosul este delimitat de pronaos printr-un perete străpuns de o ușă  încadrată de două deschideri late, cu baluștri; deasupra ușii se află pisania. Ancadramentul ușii, festonat la partea superioară, este decorat cu șiruri de alveole și spirale care sunt vizibile  sub un strat de pictură  (Maica Domnului cu Pruncul și Sf. Ioan).  Interiorul nu este pictat, cu excepția absidei altarului care are pictură contemporană cu cea a peretelui de vest al fațadei. La exterior biserica are un soclu decroșat, din cărămidă subțire legată cu mortar, adaptat formei terenului. Tălpile bisericii sunt formate din trei grinzi în retrageri succesive. Fațadele sunt împărțite în două registre egale de un brâu în torsadă, puternic profilat și cu terminație în cap de șarpe de o parte și alta a ușii de acces în biserică. Ferestrele au ancadramente cu montanți în torsadă, puternic profilați și arcaturi cu motivul valului, dublate de dinți de lup, linii în zigzag, incizate, și alveole; același tip de decorație, dar mult mai puțin pronunțată decorează ancadramentele pe fața spre interiorul bisericii. O parte din ferestre păstrează feroneria originară. Fațada vestică a bisericii este pictată pe un strat subțire de preparație. Sunt reprezentate Raiul și Iadul, iar pe lintelul ancadramentului scena de hram, încadrată de pisania referitoare la pictură. Ancadramentul ușii de acces în biserică este decorat cu torsade, dinți de lup, discuri, cruci și siluete antropomorfe.  Pridvorul este mărginit de parapet plin pe care sprijină  stâlpi – baluștri bondoci, cu baze și capiteluri subliniate de inele. Din pridvor se face accesul la clopotniță. Acoperișul este unitar, în două ape și cu multiple pante deasupra absidei altarului și deasupra pridvorului și se sprijină pe console cu terminație în cap de cal. Turnul clopotniță, cu secțiune pătrată, scund, este deschis, cu parapet scund de lemn. 

La interior biserica păstrează, pe lângă icoanele din tâmplă menționate mai sus și un număr însemnat de icoane datate 1826, 1828, un tetrapod datat 1826 și sfeșnice în stil postbrâncovenesc, cu baze decorate cu acvile și fusuri cu o succesiune de baluștri sculptați cu motive vegetale.

Tehnici de construcție

Soclu de cărămidă legată cu mortar; pe nord există o porțiune de soclu alcătuit din piatră casetată cu cărămidă. Pereții bisericii  sunt din grinzi de stejar fasonate,  îmbinate în cheotoare/ coadă de rândunică. Acoperișul are șarpantă din lemn și învelitoare din șiță.

Inscripții

Pisania deasupra accesului în naos: „Cu vreare Tatălui și cu a Fiului și cu a Duhului Sfânt făcutusau acistă s[fân]tă bisearică în zilele prea luminatului Domn Io Mihai Racoviță Voievod în hramu Văzănisianie D[om]nului nostru Is Hs și această biserică iastea făcută dă Necula Jupăn Romleanu și dă Popa Mihăilu și dă Nicula Gr, l[ea]t 7250”

Pisania deasupra accesului în biserică: „Acest sfânt praznic, ce să numește Înălțarea, s-au zugrăvit în zilele prea înălțatului domn Ioan [Alexan]dru Ipsila[nti] Voevod, când […] întărit (?) această sfântă biserică oo au minat (posibil terminat, ori luminat ??) […]te pentru […] de la Dumnezeu (?) zb[…] […]sear[…], iar nu vameșii, iar cine s-a răscula să strice acest obiceiu și să ia vamă, să fie sub blestem […].” 

Lucrări anterioare de restaurare           

Restaurată în 1958.

Adriana Stroe, istoric de artă, atestat MC 0035-E/15.12.2000