Datare
1809
Cod LMI – AG-II-m-B-13779
Adresă
Sat Robaia, com. Mușătești, județul Argeș
Tip de proprietate
Proprietate a parohiei ortodoxe Robaia
Istoric (persoane și evenimente asociate istoriei monumentului)
Conform inscripției păstrată pe marginea spălătorului de piatră din proscomidie, biserica de lemn „Sf. Nicolae” și „Buna Vestire” din Robaia a fost ridicată în 1809 de ieromonahul Dorothei, arhimandrit al Episcopiei Argeșului. Prin tradiție, biserica a fost ridicată din materialul rezultat din demolarea bisericilor de lemn din Prosia și Poiana Siliștei, dar există și versiunea conform căreia biserica ar fi fost adusă, cu carele, din Prosia. În 1890, biserica a fost extinsă spre vest prin adăugarea pronaosului de zid și a pridvorului; în aceeași perioadă biserica a fost pictată la interior și exterior. În 1902, biserica a fost reparată.
Ctitor
Ieromonahul Dorothei, arhimandrit al Episcopiei Argeșului
Pictor
Damaschin zugrav; Nae zograf; Niță Poșoiu
Descriere
Biserica, așezată în apropierea centrului localității și înconjurată de cimitir, are plan dreptunghiular alungit, cu absida altarului decroșată, poligonală la exterior și interior (5/8), cu pridvor pe vest și clopotniță pe pronaos. La interior biserica are absida altarului acoperită cu o mică boltă semicilindrică, racordată la pereții absidei prin triunghiuri curbe, naosul este acoperit cu o boltă semicilindrică în consolă, iar fostul pronaos, azi integrat în naos, cu o boltă semicilindrică transversală. Pronaosul actual este acoperit cu plafon. Absida altarului este delimitată de naos printr-un perete de zid pe care este pictată tâmpla. Naosul inițial este delimitat de pronaos printr-o ușă încadrată de două deschideri late, cu parapete înalte de lemn, tencuite, iar pronaosul adăugat în 1890 este delimitat de restul bisericii printr-o cosoroabă. Interiorul este tencuit și pictat, pictura fiind contemporană cu pictura exterioară. Sunt de remarcat scenele din altar (Maica Domnului, Viziunea Sf. Petru din Alexandria), naos (Sf. Doctori fără de arginți și Soborul Sf. Arhangheli), cuvioși și pustnici în pronaos. Tâmpla este pictată, iar crucea cu molenii, de factură postbrâncovenească târzie, este din stuc. Icoanele împărătești și de hram erau din lemn. La exterior biserica are un soclu decroșat, din piatră de râu legată cu mortar și tencuită. Fațadele, tencuite pe cercuială din stinghii de lemn și pictate, sunt împărțite în două registre egale de un brâu în torsadă, ce poate fi observat în porțiunile unde tencuiala este desprinsă de suport. Motivul brâului în torsadă este reluat și în pictura care acoperă fațadele bisericii. În registrul superior al fațadelor sunt pictate medalioane circulare, cu sfinți și proroci, în alternanță cu motive florale, iar registrul inferior nu este pictat. Ferestrele sunt lărgite. Pridvorul, renovat, are parapet plin și stâlpi de lemn. Acoperișul este unitar, în două ape deasupra naosului, pronaosului și a pridvorului, cu pinion triunghiular spre vest și cu multiple pante deasupra absidei altarului. Clopotnița de pe pronaos are plan octogonal, pereți de scândură și acoperiș piramidal.
La interior biserica păstrează, pe lângă spălătorul amintit și sfeșnice din lemn, cu fus și picior cu motive decorative postbrâncovenești sculptate și colorate.
Tehnici de construcție
Soclu de piatră de râu legată cu mortar. Pereții naosului și pronaosului originare, și ai absidei altarului sunt din grinzi de stejar fasonate, tencuite pe cercuială din șipci și pictate; sistemul de îmbinare a grinzilor este acoperit de tencuială. Pereții pronaosului, adăugat în 1890, sunt din cărămidă legată cu mortar, tencuită și pictată. Acoperișul are șarpantă din lemn și învelitoare din șiță.
Inscripții
Pe spălătorul de la proscomidie: „˂Do˃rotheu ereu monahu 1809”.
Pe peretele de nord, peste pictura originară, este zugrăvit un lung pomelnic, în alfabet de tranziție, parțial indescifrabil.
Adriana Stroe, istoric de artă, atestat MC 0035-E/15.12.2000