Datare
1807
Cod LMI – AG-II-m-A-13611
Adresă
Oraș Costești, cart. Zorile, județul Argeș
Tip de proprietate
Proprietate a parohiei ortodoxe Costești – Zorile, Protoieria Costești
Istoric (persoane și evenimente asociate istoriei monumentului)
Numele vechi al așezării Băseni i se atribuie prin tradiție, de la întemeietorul acesteia, oierul Băseanu, originar din Corbii Muscelului. În Catagrafia din 1810, se menționează biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” Costești Zorile, fiind servită de doi preoți: Toma sin d. Ion și Vasile sin popa Amzăr, de doi dascăli: Costandin sin popa Călin și Staico sin popa Dinu, de un paracliser. Anuarul din 1909 menționează înălțarea bisericii la mijlocul sec. al XVIII-lea, dar și începutul secolului al XIX-lea (1807) ca an al refacerii bisericii distruse de foc.
Pictor – Zugravul Radu
Descriere
Conform lui Radu Crețeanu, biserica aparține tipologiei cu plan dreptunghiular simplu și absidă decroșată cu patru laturi și muchie în ax. Biserica se compune din altar, naos și pronaos și pridvor fără turn clopotniță.
Altarul este cu plan poligonal cu patru laturi, acoperit cu plafon drept din scânduri. Pereții sunt din bârne de lemn netencuite. Pardoseala este din dulapi de lemn așezați pe lung. Altarul este despărțit de naos printr-o tâmplă din lemn.
Naosul este un spațiu dreptunghiular cu laturile de sud și nord mai lungi. Este despărțit de altar printr-o tâmplă din lemn și de pronaos printr-un perete din bârne de lemn. Naosul este acoperit cu o boltă cilindrică ridicată tangent la zidurile de nord și sud, sprijinită pe un arc dublou transversale din lemn, prevăzut cu o grindă tirant din lemn aflată la cota nașterii bolții. Pereții naosului nu sunt pictați, aici se află doar icoane mobile. Două goluri de fereastră pe latura de sud și o fereastră pe latura de nord asigură iluminatul naosului. Legătura cu pronaosul se face printr-un gol larg cu toc de lemn. Pardoseala este din dulapi de lemn.
Pronaosul este un spațiu dreptunghiular cu laturile lungi formate de pereții despărțitori dinspre naos și pridvor. Spațiul este acoperit cu o boltă semicilindrică asemănătoare celei din naos, dar retrasă față de linia pereților. Este sprijinită pe un arc dublou din lemn.
Pridvorul– este un spațiu deschis pe structură de stâlpi și grinzi din lemn. Accesul se face prin traveea centrală de pe latura de vest a acestuia prin intermediul a două trepte de beton turnat în semicerc pe toată lățimea soclului. Structura pridvorului este compusă din patru stâlpi de lemn, așezați direct pe tălpile de la baza bisericii. De remarcat decupajul făcut în talpa de pe latura de vest pentru a ușura trecerea în pridvor. Același procedeu se regăsește la pragul ușii de intrare în pronaos. Pridvorul este acoperit orizontal.
Elevație – Exterior
Fațada de vest este dominată de prezența pridvorului deschis din lemn, cu stâlpi ornamentați diferit la care se accede prin intermediul a două trepte de beton turnat în semicerc pe toată lățimea soclului. Acoperișul în patru ape cu învelitoare de șiță are streașina foarte largă ce se termină la partea superioară cu o cruce metalică.
Fațada de nord este structurată pe trei registre formate din soclul de cărămidă cu două rânduri de cărămizi așezate în zimți. Soclu este evazat față de linia pereților astfel formându-se o banchetă perimetrală bisericii. Învelitoarea este din șiță, cu streașina foarte largă, unificând întregul plan al bisericii. Se creează astfel o volumetrie puternică generată de acoperișul cu învelitoare din șiță.
Fațada de est este formată din cele două laturi centrale ale absidei altarului. Acoperișul este unitar cu muchiile racordate, asigurând continuitatea suprafeței formată de învelitoarea de șiță. Coama este încununată de o cruce metalică.
Fațada de sud este structurată pe trei registre, similar fațadei de nord cu deosebirea că pe această fațadă sunt două goluri de fereastră ce luminează naosul. Atât pe fațada sudică, cât și pe cea nordică se pot citi funcțiunile interioare pornind de la altar, naos, pronaos și pridvor prin diferențierea dată de poligonul altarului, decroșul creat între absida altarului și pronaos și de stâlpul care marchează peretele despărțitor dintre naos și pronaos.
Componente artistice – Pictura
Icoanele din interior sunt: Deisis, cu Maria şi Ioan în spatele tronului; Maria cu Pruncul și arhanghelii în spatele tronului; Sfântul Nicolae, cu Iisus și Maria. Din același lot face parte și icoana arhanghelilor Mihail (călcând omul păcătos) și Gavril.
În literatura de specialitate se menționează o icoană împărătească, a Mariei cu Pruncul cu însemnarea: „Gligo<re> ereu, Floarea ereiţa, Ioanu zugrav, 1822, loanu, Ioana, Tudoru, Ilinca, Durni<tra>şcu … ”.
Componente artistice – Sculptură
Pridvor – Stâlpii sculptațise află în condiție fizică bună,
Se păstrează trei cruci cu brațe scurte, cioplite în grosimea lemnului, la întâlnirea brațelor fiind incizată câte o rozetă. Păstrând cronologia pe cruci sunt inscripțiile:
- „Aicea se hodicneşte robii lui Dumnezeu erei Radu, ereiţa Mara, Pană, Stana, ermonahu Athanasie, ereiţa Rada, l<ea>t 7314” (1805-1806);
- „Aici să hodicneşte robu lui Dumnezeu g<ospo>d Radu ereu 7316” ( 1807-1808);
- „Aice să hodicneşte robu lu<i> Dumnezeu g<osp0>d Călinu erei, 7317” (1808-1809).
Tehnici de construcție
Biserica a fost înălțată pe un soclu masiv realizat din cărămizi cu dimensiunile de 26x13x5 cm, care, prin dispunere alternantă (pe lungime sau în unghi, spre exterior) oferă remarcabile efecte decorative. Procedeul tehnic utilizat constă din suprapunerea a șapte rânduri de cărămidă fixate pe lungime, peste care sunt dispuse alte două rânduri, cărămizile având un colț spre exterior; deasupra acestora, se înalță alte patru șiruri de cărămizi ordonate linear, apoi, un rând de cărămizi pe colț. La limita superioară, soclul prezintă un plan înclinat realizat din cărămizi alăturate așezate oblic pe pereți.
La capetele coamei acoperișului, se află crucile originare din fier formate din două bare paralele, placate central și la extremități;
Inscripții pe cruci
- „Aicea se hodicneşte robii lui Dumnezeu erei Radu, ereiţa Mara, Pană, Stana, ermonahu Athanasie, ereiţa Rada, l<ea>t 7314” (1805-1806);
- „Aici să hodicneşte robu lui Dumnezeu g<ospo>d Radu ereu 7316” ( 1807-1808);
- „Aice să hodicneşte robu lu<i> Dumnezeu g<osp0>d Călinu erei, 7317” (1808-1809).
Stare generală de conservare
Arhitectura – stare relativ bună
Structură – stare bună
Componente artistice – Icoanele sunt într-o stare avansată de deteriorare
Lucrări anterioare de restaurare
– în 1834 pereții din bârne masive rotunde au fost supraînălțați pe un soclu din cărămidă subțire, prinsă în mortar de var. Construcția este repictată, în interior și în exterior, cu pictura zugravului Radu.
– O renovare este atestată documentar în anul 1868.
– În 1965 a fost executate lucrări de reparații de Direcția Monumentelor Istorice care au inclus și învelirea cu șiță.
– Ultima restaurare a bisericii a avut loc în anul 2004, atât la structura bisericii cât și la soclul de cărămidă.
Iosef Kovacs, Arhitect