Datare
ante 1808
Cod LMI – AG-II-m-A-13694
Adresă
sat Glâmbocu, comuna Bascov, 8A, județul Argeș
Tip de proprietate
Parohia ortodoxă Glâmbocu, Episcopia Argeşului
Istoric (persoane și evenimente asociate istoriei monumentului)
Biserica de lemn din Glâmbocu, sat atestat documentar la 26 noiembrie 1520, a fost construită în anul 1818, conform pisaniei aflată deasupra accesului inițial în biserică. Construcţia a fost modificată în anul 1869, adăugându-i-se un pridvor cu arcade pe colonete prevăzut cu turlă patrulateră de lemn, prin osârdia „ctitorilor de refacere”: Hristea diaconul, Ilinca diaconeasa, Stan preotul, Ioana prioteasa, Ion, Ilinca şi alţii. În 1939 a fost scoasă din cult odată cu edificarea noii biserici de zid. Biserica ajunsă grajd pentru vite a fost salvată de o călugăriță din satul Mica, fiind reparată și redeschisă cultului. Cu această ocazie s-au efectuat lucrări care au afectat în mare măsură pictura originară. În perioada 2009-2010, au loc lucrări de curățire și conservare a vechiului strat de pictură.
Ctitor – moșnenii satului
Pictor – „Panteleimon zogrof”, pictura inițială; Apostu din Pitești și Nicolae din Mioveni (pictura pridvorului de zid)
Descriere
Conform tipologiei formulate de Radu Crețeanu, biserica aparține tipului TIP. II g, cu absida decroșată poligonală obișnuită și cu pronaos poligonal. Biserica are un plan dreptunghiular; inițial se compunea din altar poligonal cu cinci laturi, decroșat, naos și pronaos poligonal, iar la 1869 a fost adăugat un pridvor deschis de zid, peste care se înalță o turlă clopotniță. Bolți semicilindrice acoperă spațiul interior al altarului, fiind tangente la traseul poligonal al pereților prin fâșii curbe, marcate de nervuri. Nișele proscomidiei și diaconicului sunt obținute prin amplasarea spre naos, a tâmplei.
Naosul este un spațiu dreptunghiular cu laturile de sud și nord mai lungi luminat de o mică fereastră dreptunghiulară pe latura de nord și de două ferestre pe latura de sud. Naosul este despărțit de altar printr-o tâmplă din zidărie și de pronaos printr-un perete din zid tencuit pe ambele părți purtând o pictură murală. Pronaosul și naosul comunică între ele prin trei goluri cu arce în plin cintru la partea superioară. Naosul este acoperit cilindric cu blăni late așezate în lung, susținute pe centru de un arc dublou din lemn sprijinit la rândul său pe două console de lemn. Bolta cilindrică are nașterile retrase de la linia pereților exteriori prin procedeul des uzitat de sprijinire pe blăni orizontale prin intermediul cărora se micșorează deschiderea bolții. Pardoseala altarului și a naosului este din lespezi de piatră.
Pronaosul este un spațiu poligonal cu 5 laturi din bârne de lemn pe laturile dinspre vest, iar spre naos se află un perete de zidărie masivă cu trei goluri ce comunică cu naosul. Pilaștrii așezați pe un soclu masiv întrerupt doar în axul bisericii pentru a permite trecerea în naos, sunt uniți la partea superioară cu arce în plin cintru, care au la nașterea lor tiranți de lemn. Este acoperit similar absidei altarului cu bolți semicilindrice tangente la traseul poligonal al pereților prin fâșii curbe, marcate de nervuri.
Pridvorul– este un spațiu inițial deschis pe structură de zidărie masivă cu un gol central de acces printr-o ușă în două canate și două goluri laterale, în prezent închise cu o tâmplărie de lemn. Laturile de sud și nord au câte două ferestre cu tâmplărie de lemn. Între pridvor și pronaos s-a păstrat ancadramentul de lemn, care are perimetral o torsadă, iar buiandrugul este decorat cu o tăietură în acoladă și ușa de intrare pe care meșterul a crestat: steaua în cinci colțuri, „coarnele berbecului”, cercuri şi semicercuri, ale căror margini le-a dantelat cu denticuli sau şir de semicercuri. Spațiul pridvorului este acoperit orizontal pe grinzi de lemn, un chepeng aflat pe latura de nord a acestui planșeu asigură accesul la clopotniță prin intermediul unei scări mobile.
Elevație – Exterior
Particularitatea aspectului bisericii îl constituie alăturarea celor două materiale, lemnul și zidăria, exprimând etapele de evoluție ale monumentului istoric. Elementul decorativ al bisericii îl constituie torsada din lemn sculptat, care se desfășoară pe tot perimetrul acesteia sub nivelul parapetului ferestrelor. Se remarcă urme ale unei intenții de tencuire pe cele două laturi ale absidei poligonale. Se observă abilitatea meșterului de a racorda învelitoarea bisericii cu învelitoarea pridvorului, care se află la o cotă superioară. Deasupra pridvorului se află un turn clopotniță cu un volum masiv paralelipipedic acoperit cu o șarpantă piramidală, cu baza pătrat și colțuri teșite.
Componente artistice – Pictura
Pictura murală originară în frescă, opera lui „Panteleimon zograf”, relevând reale calităţi artistice, s-a conservat pe tâmplă şi pe zidul despărţitor dintre pronaos şi naos, zugravul fiind, probabil, autorul scenei „Plângerea lui Iisus” pictată pe lemnul peretelui de nord al altarului şi a imaginilor reprezentând pe „Arhanghelul Mihail” şi pe „Sfântul Gheorghe”. Pridvorul a fost pictat, atât în interior cât şi în exterior, în 1869, de către meşterii zugravi: Apostu din Piteşti şi Nicolae din Mioveni, fresca acestora remarcându-se prin pitorescul tratării scenelor religioase: „Raiul” şi „Judecata de apoi”, tablou al unui infern supraaglomerat de păcătoşi, scena de pe faţada exterioară sudică a pridvorului redând „Cumplita moarte”, originală prin compoziţia picturală şi prin textul versificat care însoţeşte imaginea: „O cocoană-mpărăteasă, / mult eşti mândră şi frumoasă, / a trăit în lume bine, / vino de joacă şi cu mine.”
Tehnici de construcție
Biserica a fost construită din bârne de stejar cu grosimea de 14 cm, încheiate în unghi drept, de o acuratețe remarcabilă. O rezolvare funcțională se regăsește în modul de creare a alveolelor pentru proscomidie și diaconicon, prin ridicarea tâmplei pe o poziție mai avansată spre naos.
Inscripții
Textul pisaniei, în limba română cu litere chirilice: „Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiiului și cu săvărșiria Sf[ăntului] Duh amin. Ridicatusau această sf[ăntă] beserică din temelie, prinu osteniala robiloru lui D[u]mneză[u] Radu Drăguțoiu, Criața, Radu Dascălul, și sau înfrumusețat și cu zugrăveală după cum să vede ca să le fie spre pomenire veșnică în zilele pria înălțatului d[o]mnul nostru Io Constantin Alexandru Ipsilant voevod și în zilele pria sfințitului și iubitorului de D[u]mnezeu episcopului nostru Iosif. Și sau și tărnosit puindusă hramul Sf[ă]ntei Adormiri a Născătoarei de D[u]mnezău. Liat 1808 iunie 20. Panteleimon zograf.”
Pomelnicul pictat pe peretele nordic al proscomidiarului (1820-1840) cuprinde numele unor ctitori și a unor zugravi: „Vii: / Hrista diaconu; / Ilinca di<a>coniasa, / Stan preotu, / Ioana priotiasa, / Petre, Iaana (sic !), Ioan / Ilinca, / Stanca, / Marin, Mealcea, / Badea. // Mo<r>ţi: / Dumitru, Ioana, / Ioan, Radu ereu, / Stanca er<e>iţa, / Alecsandru er<e>u, / Duminica, Marin, / Costandina, / Bălăşcan, Necu/lae, Voica, / Neacşa. // Voicu, Mariia, / Neculae, Elisav<e>ta, / Apostu, zugravi.”
Textul pisaniei de la 1869: „Cu ajutorul lui Dumnezeu sau ridicat acest sfânt anvon prin osârdia și cheltuiala robilor lui Dumnezeu Hristea Diaconu, Eliana Diaconeasa, Stefan preotu, Ioana preotiasa, Ioan, Ilinca. Și sau săvârșit la anul 1869 mai 22, Apostu zugravu [din] Pitești, Nicolae zugravu din Mioveni”
Textul inscripției la momentul repictării: „Această biserică este renoită de Ion, Gică, fiul său Marin și nora … 1956”.
Stare generală de conservare
Starea bisericii este foarte bună
Lucrări anterioare de restaurare În 1869 a fost adăugat pridvorul de zid, 1956 pictare peste vechea pictură, 1969 a fost restaurată, 2009-2010, curățire și conservare a vechiului strat de pictură, 2018 proiect refacere învelitoare și trotuar perimetral.
Iosef Kovacs, Arhitect