Datare
1715
Cod LMI – AG-II-m-A-13745
Adresă
Str. Codreni, nr. 137, sat Morărești, com. Morărești
Tip de proprietate
Proprietate a parohiei ortodoxe Morărești
Istoric (persoane și evenimente asociate istoriei monumentului)
Biserica se află în cătunul Piscu Calului din localitatea Morărești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de Dedulești-Vărzari, făcea parte din plasa Topologul a județului Argeș și cuprindea satele Dedulești, Luminile, Morărești și Vărzari. Anuarul Socec din 1925 o consemnează cu numele Dedulești în plasa Dănicei a aceluiași județ, având 2029 de locuitori în satele Dedulești, Luminile, Mănicioiu și Morărești. În 1950, comuna a fost transferată raionului Pitești din regiunea Argeș. În 1968, a revenit, sub denumirea de Morărești, la județul Argeș, reînființat. În dreapta ușii de la intrare este încrustat „1832 noe(m)vre 14, Ioan Marcu”, iar pe peretele de la intrare „7340” (1831-1832). Semnături ale unor zugravi (Pantelimon și Constantin) pe ușile diaconești sunt alăturate anilor 1865-1866. În 1879, 1925 și 1933 au avut loc lucrări de reparație. Între anii 1940-1950 a fost refăcută subzidirea cu beton, clopotnița și mobilierul. În 1960 a fost refăcută clopotnița. În anii 1978-1980 se reface învelitoarea din șiță, lăcașul fiind racordat la rețeaua de electricitate tot atunci. În anii 2005-2006 se reface acoperișul și este reparat mobilierul.
Descriere
Biserica de la Piscu Calului are același plan ca al celorlalte din această zonă, adică dreptunghiular, cu absida altarului decroșată poligonal în cinci laturi. Spre deosebire de lăcașul din Valea Cucii, de exemplu, unde turla este deasupra pridvorului, aici acest element arhitectural (tot închis) se înalță peste pronaos. Accesul în turlă se face din partea de nord a pronaosului. Astfel, obișnuita boltă din pronaos este înlocuită acum de un tavan drept. În naos bolta este păstrată, cu retragere pe bârne laterale și susținută de arce sculptate „în frânghie” ce descarcă pe console „cap de cal”. Brâul exterior care înconjoară biserica este unul mai elaborat, în modelul „chimir”, rezultat din încadrarea „frânghiei” între două șiruri de crestături în „zimți”. Brâul se închide, încadrând jumătatea superioară a ușii de acces. Brâul este întrerupt de ferestre supradimensionate. O singură fereastră păstrează forma și dimensiunea originale, evazată spre interior, dispusă pe peretele sudic, deasupra brâului. Biserica de la Piscu Calului deține și o prispă (pridvor deschis) deosebit de frumoasă, cu cosoroabe bogat crestate, stâlpi cu fusuri torsadă sau poligonali, având bazele și capitelurile bogat ornamentate cu motiv alveolar. În interior se păstrează icoane valoroase, iar tâmpla amplă are și ea 53 de icoane pe lemn, de forme și mărimi diferite. La execuția catapetesmei s-a folosit lemn de esențe diferite: stejar și brad la structură și tei pentru icoane. Raportul între înălțimea iconostasului și cea a arcului accentuează ideea că acest element a fost gândit și construit pentru acest monument. Tâmpla, având cinci registre dispuse în formă clasică, este încununată de crucea Mântuitorului și moleniile, cu brațele amplificate și puternic traforate.
Tehnici de construcție
Grinzile de lemn din stejar, corespunzătoare lungimii bisericii, sunt îmbinate cu dibăcie, după sistemul denumit „coadă de rândunică”, soclu din zidărie, tencuit și văruit.
Inscripții
- În dreapta ușii de la intrare este încrustat „1832 noe(m)vre 14, Ioan Marcu”
- pe peretele de la intrare „7340” (1831-1832)
- numele zugravilor („Pantelimon Zograf” și „Constantin Zograf”) pe verso-ul ușilor diaconești
- Icoanele împărătești (Sf. Ioan Botezătorul, Maica Domnului cu Pruncul, Deisis) poartă pe partea pictată inscripția „de Dimitrie Zugravu (semnătură) 1865”
Stare generală de conservare – bună
Lucrări anterioare de restaurare
-1879 soclul de piatră al bisericii este supraînălțat.
-1925 și 1933 au avut loc lucrări de reparație.
-Între anii 1940-1950 temelia din bolovani este înlocuită cu beton, se repară clopotnița și mobilierul.
-În 1960 este refăcută clopotnița.
-În anii 1978-1980 se reface învelitoarea din șiță, lăcașul fiind racordat la rețeaua de electricitate tot atunci.
-2005-2006 se reface acoperișul și este reparat mobilierul.
Cosmin Bloju, Consilier Patrimoniu și Monumente Istorice