Datare
1744, strămutată 1988
Cod LMI
AG-II-m-A-13505
Adresă
Sat Călinești, nr. 362, com. Călinești, județul Argeș
Tip de proprietate
Proprietate a Mănăstirii „Sf. Calinic”
Istoric (persoane și evenimente asociate istoriei monumentului)
Biserica de lemn a avut inițial hramul „Sf. Gheorghe şi Sf. Dumitru” din Drăghiceşti. Prin tradiţia orală locală, i se atribuie ctitorirea Domniţei Bălaşa – fiica domnitorului Constantin Brâncoveanu. Un temei al acestei tradiţii atestând comanditarul îl oferă însemnarea de pe filele Mineiului lunii aprilie din patrimoniul bisericii – tipărit la Râmnic, în 1780: „Această carte ce se numeşte Minei iaste cumpărată de ipitropu sfintei dumnezeieşti biserici Doamnei Bălaşii, în zilele măriii sale Io Alesandru Costandin Muruz voievod…”. Ridicată în perioada constituirii Aşezămintelor brâncoveneşti (1720-1740), Biserica de lemn Drăghiceşti a fost ridicată în apropierea actualului centru administrativ al comunei Călineşti. În „Catagrafia fostului judeţ Muscel făcută la 1840 din porunca mitropolitului Neofit”, se menţiona, printre altele, că „biserica de lemn din cătunul Faţa Câmpului, satul Gorgan este făcută, pe proprietatea Brâncoveanului, la leat 1762”, atribuindu-se ctitorirea locaşului de cult „părintelui Drăghici călugărul, lui Gheorghe Drăghicescu şi preotului Ion Drăghici”. Organizarea monahală anterioară a aşezământului religios – atestată prin tradiţia locală – este confirmată şi de inscripţia de pe crucea de piatră datând de la începutul secolului al XIX-lea, amplasată în vatra iniţială a Bisericii de lemn Drăghiceşti. Frecvenţa numelor unor monahi care „s-au ostenit” pentru înălţarea acestui monument epigrafic este edificatoare. Se menţionează, astfel, printre comanditari: „Iacov monah, Mihai eromonah, Mihăilă monah, Manafie, Damaschin”. Ctitorii nominalizaţi în Catagrafie au fost, probabil, principalii osârduitori în edificarea bisericii, Domniţa Bălaşa fiind, incontestabil, comanditara acesteia, întrucât, prin „strădania şi dărnicia sufletului ei”, s-au asigurat materialul lemnos necesar şi terenul afectat amplasării construcţiei. Numele cătunului Drăghiceşti, atestând, aşadar, o descendenţă, are, la origine, antroponimul Drăghici, căruia i s-a adăugat sufixul „eşti”, indicând organizarea pe bază de obşte a aşezării. La 12 septembrie 1840, se consemnau, de către preotul Andrei, printre enoriaşii de „frunte”: Toma Radu postelnic, Ion postelnic, Ioniţă Căpitanu şi Costea Dumitrache postelnic, precum şi 32 enoriaşi de „mijloc” şi 9 văduve. În anul 1936, a fost ridicată biserica de zid din apropiere, lăcașul de lemn servind de atunci drept capelă de cimitir, fiind ulterior părăsită. Este strămutată în 1986, pe Dealul Călineştilor, de Înaltpreasfinţitului episcop Calinic Argeşeanul, cu truda „meşterilor cruceri” de la Muzeul Goleşti coordonaţi de prof. Iulian Rizea şi prin osârdia părintelui arhimandrit Filaret Moldovan, stareţ al schitului nou înfiinţat la Călineşti.
Descriere
Planul bisericii este dreptunghiular, cu altarul decroșat poligonal cu cinci laturi. La altar, pornind de la planul tâmplei, este prelungirea pentru nișa proscomidiei. Pe pronaos se ridică o turlă clopotniță închisă, poligonală. Decorul arhitectural amplu, care conferă edificiului religios valenţe estetice deosebite, se concentrează la pridvor: uşa cu arc în dublă acoladă şi ancadrament sub forma unei torsade, stâlpi de lemn profilaţi la bază şi la capitel; cosoroabe cu decupeuri în arcade simple; uşă cu arc în dublă acoladă şi ancadrament sub forma unei torsade. Pridvorul este modest, cu fruntariul în arcade și cu patru stâlpi volumetrici, cu inele crestate. În interior pereții au fost îmbrăcați în pânză pictată.
Tehnici de construcție
Grinzile de lemn din stejar, corespunzătoare lungimii bisericii, sunt îmbinate după sistemul denumit „coadă de rândunică”, soclu din zidărie.
Inscripții
Însemnarea de pe filele Mineiului lunii aprilie din patrimoniul bisericii – tipărit la Râmnic, în 1780: „Această carte ce se numeşte Minei iaste cumpărată de ipitropu sfintei dumnezeieşti biserici Doamnei Bălaşii, în zilele măriii sale Io Alesandru Costandin Muruz voievod…”
Stare generală de conservare
bună
Lucrări anterioare de restaurare
-1986 este strămutată.
Cosmin Bloju, Consilier Patrimoniu și Monumente Istorice