Datare
înc. sec. XIX
Cod LMI – AG-II-m-B-13504
Adresă
Sat Catane, com. Lunca Corbului, 181, județul Argeș
Tip de proprietate
Biserica este proprietatea Parohiei Lunca Corbului, Eparhia Costești; terenul – proprietatea Primăriei Lunca Corbului
Istoric (persoane și evenimente asociate istoriei monumentului)
Biserica lemn din Catane a avut un prim hram „Sf. Nicolae”. Între anii 1833 și 1839 a fost supusă renovării, ce a constat în îmbrăcarea pereților la exterior cu cărămidă și o pictură murală valoroasă, mai cu seamă icoana de hram „Adormirea Maicii Domnului”, pictată în pridvor, în dreapta ușii de acces în biserică.
Despre biserică, la începutul secolului XX, se semnala: „e în foarte rea stare”, două decenii mai târziu, în 1929, se consemnează ca fiind ruinată. Cutremurul din 1977 a cauzat distrugerea unei interesante picturi murale din care nu au rămas decât fragmente. În 1995, acoperișul monumentului a fost reparat, fiind schimbată șița.
Descriere
Biserica aparține tipului de biserică cu absida decroșată poligonală obișnuită, TIP II a, conform tipologiei formulate de Radu Crețeanu.
Biserica are un plan dreptunghiular, se compune din: altar, naos și pronaos peste care se înalță o turlă cu rol de clopotniță, pridvor deschis.
Altarul are un plan poligonal cu cinci laturi, acoperit cu o boltă semicilindrică pe spațiul delimitat de laturile de sud și nord ale absidei. Pe zona aflată deasupra celorlalte trei laturi acoperirea este orizontală. Bolta este din scânduri așezate longitudinal. Tencuiala care purta pictura murală este în mare parte pierdută. Pardoseala este din dușumea așezată pe lung. Altarul este despărțit de naos printr-o tâmplă din lemn și este fixată de grinda aflată în spatele tâmplei. Particularitatea spațiului o constituie prezența unei uși pe latura de sud a absidei, în imediata apropiere a tâmplei.
Naosul este un spațiu dreptunghiular cu laturile de sud și nord mai lungi, luminat de o mică fereastră dreptunghiulară pe latura de sud și de o fereastră practicată într-o ușă aflată pe latura de nord în apropierea tâmplei. Naosul este despărțit de altar printr-o tâmplă din lemn și de pronaos printr-un perete din zid tencuit pe ambele părți purtând o pictură murală aflată în degradare, atât prin pierderi de substanță, cât și datorită influenței factorilor chimici și biologici. Este acoperit cu o boltă cilindrică ridicată retras de la zidurile de nord și sud, sprijinită pe două arce transversale din lemn la capete și pe un arc dublou în centru sprijinit la rândul său pe câte o consolă de lemn aflate la nord și la sud. Legătura cu pronaosul se face printr-un gol de ușă cu toc de lemn și prin două goluri semicirculare, la partea superioară având șpaleții pictați. Pardoseala este din dulapi de lemn așezați longitudinal.
Pronaosul este un spațiu dreptunghiular cu laturile lungi formate de pereții despărțitori dinspre naos și pridvor. Peretele dintre pronaos și naos este din zidărie tencuit pe ambele părți purtând o pictură murală aflată în degradare. Spațiul este acoperit cu o boltă semicilindrică asemănătoare celei din naos, dar cu o deschidere mai mică.
Pridvorul este un spațiu deschis pe structură formată din 4 coloane libere pe latura de vest și 2 coloane angajate zidului pronaosului, așezate pe un parapet masiv din zidărie tencuită. Coloanele sunt unite la partea superioară prin arce frânte, în unghi de circa 120°. Accesul se face prin traveea centrală de pe latura de vest a acestuia la nivelul terenului din incintă. Structura pridvorului este compusă din patru coloane pe latura de vest și două coloane angajate peretelui exterior al pronaosului. Pridvorul asigură accesul în biserică printr-un gol de ușă cu prag înalt și un ancadrament din lemn care este marcat pe perimetrul interior de o torsadă care înconjură tot golul. În pridvor, în partea de nord a acestuia se află o pictură murală păstrată parțial din cauza prăbușirii cămășuirii din zidărie, iar pe partea sudică a intrării se află icoana de hram.
Elevație – Exterior
Fațada de vest este dominată de prezența pe un soclu masiv de cărămidă a pridvorului deschis cu coloane de zidărie tencuite. Cele 4 coloane libere pe latura de vest și 2 coloane angajate zidului pronaosului sunt unite la partea superioară prin arce frânte, în unghi de circa. 120°. Acoperișul cu învelitoare de șiță are streașina foarte largă ce se termină la partea superioară cu turnul clopotniță din lemn, de plan octogonal, aflat deasupra pronaosului, învelit cu un acoperiș piramidal și învelitoare din șiță. Turnul are 3 goluri semicirculare la partea superioară, amplasate pe trei laturi (sud, vest, nord) și este încununat de o cruce metalică.
Fațada de nord este structurată pe trei registre formate din soclul de cărămidă cu cărămizile așezate în zimți la partea superioară, mai înalt decât parapetul pridvorului, zidăria cu pictură exterioară păstrată lacunar și acoperișul cu învelitoare din șiță, care prin streașina foarte largă unifică întregul plan al bisericii. Se creează astfel o volumetrie puternică care este străpunsă de verticala elansată a turnului clopotniță. Latura de nord a absidei altarului are o fereastră în zona proscomidiei și nu păstrează urme de pictură. Soclul este degradat ca urmare a infiltrațiilor.
Fațada estică este formată din cele trei laturi centrale ale absidei altarului, este îmbrăcată în cărămidă tencuită, păstrată lacunar. În axul fațadei se află o fereastră care permite luminarea absidei altarului. Acoperișul este unitar cu muchiile racordate, care asigură continuitatea suprafeței formată de învelitoarea de șiță. Coama este încununată de o cruce metalică.
Fațada de sud este structurată pe trei registre formate din soclul de cărămidă cu cărămizile așezate în zimți la partea superioară, mai înalt decât parapetul pridvorului, zidăria cu pictură exterioară și acoperișul cu învelitoare din șiță, care prin streașina foarte largă unifică întregul plan al bisericii. Se creează astfel o volumetrie puternică care este străpunsă de verticala bine proporționată a turnului clopotniță. Atât pe fațada sudică, cât și pe cea nordică, se pot citi funcțiunile interioare pornind de la altar, naos, pronaos și pridvor, prin diferențierea dată de poligonul altarului, decroșul creat între absida altarului și pronaos de absida de sud a naosului și de schimbarea de soluție în cazul pridvorului deschis. Pe lungimea pronaosului și a naosului se remarcă o modificare a aspectului soclului prin prezența șirului de cărămizi așezate în zimți. Se remarcă prezența, în dreptul tâmplei, a peretelui despărțitor dintre naos și pronaos, iar în dreptul peretelui vestic al pronaosului a unor contraforți de zidărie, ridicați pentru a asigura stabilitatea zidăriei, care plachează pereții de lemn ai bisericii.
Componente artistice – Pictura
Altarul – Pictura altarului prezentă perimetral pe fața interioară a pereților cu scene reprezentând episcopi, se păstrează fragmentar. Registrul inferior nu se mai păstrează.
Naos – Pictura tâmplei, îndeosebi icoanele mobile, au fost afectate de intervenții dăunătoare. Valoarea artistică a acestora o mai poate dovedi icoana Fecioarei Maria cu Pruncul, posibil zugrăvită de Anghel, același autor ca și la icoana cu aceeași temă de la biserica „Adormirea Maicii Domnului” de la Voroveni, aceea a lui Iisus Hristos, datată 1833, dar mai cu seamă pictura ușilor împărătești (cu Buna Vestire, în cadru arhitectural, cu Solomon şi David), ca şi frumoasele compoziții florale, dintre intrările în altar. În rest naosul nu mai păstrează decât foarte mici fragmente picturale.
Pronaos – Starea picturii, păstrată doar fragmentar, este precară fiind afectată de depuneri; are valoare documentară.
Pridvor – În secolul al XIX-lea, între anii 1833 şi 1839, biserica a fost supusă renovării, ce a constat în îmbrăcarea pereților, la exterior, cu cărămidă şi o pictură murală. Noul hram, Adormirea Maicii Domnului, a fost reprezentat pe peretele de vest, în dreapta intrării. Starea tabloului votiv (pronaos), parte căzut cu tencuiala, parte spălat este precară.
Exterior – Din pictura murală exterioară nu s-au păstrat decât mici fragmente, semnificativ fiind cel de pe fațada de nord reprezentând imaginea lui Ducipal, calul lui Alexandru Macedon.
Componente artistice – Sculptură
Pridvor – Se află în condiție fizică bună, decorul torsadei aflat perimetral la ancadramentul ușii de acces în biserică.
Tehnici de construcție
La alcătuirea pereților au fost folosite bârne late, încheiate probabil în coadă de rândunică. Pe tot perimetrul exterior, dar și zidul dintre pronaos și naos au fost îmbrăcate cu o cămășuială de cărămidă, ulterior tencuită și pictată.
Inscripții
Nu s-au păstrat
Stare generală de conservare
Arhitectura – Biserica prezintă o gravă degradare a materialelor, mai ales a zidăriei ce constituie cămășuiala pereților de lemn tencuielilor care sunt desprinse sau chiar căzute de pe suprafețe întinse ceea ce a dus la pierderea unei bune părți a picturii murale.
Structură – Fisuri verticale în zona pridvorului și mai ales cele din zona absidei altarului pot pune în pericol stabilitatea construcției.
Componente artistice – Pictura murală exterioară, păstrată în mică parte, necesită lucrări de restaurare. Pictura murală interioară este degradată de diverse depuneri, care au efecte negative în urma reacțiilor chimice ce se pot produce. Se pot observa zone care au fost supuse unor curățări neprofesioniste, care au dus la degradarea stratului pictural.
Lucrări anterioare de restaurare
O reparație s-a făcut bisericii și pe la 1807, conform unei inscripții pe bârnele proscomidiei. Între 1833-1839 biserica a fost supusă renovării, ce a constat în îmbrăcarea pereților, la exterior, cu cărămidă și realizarea unei picturi murale. În 1995, acoperișul monumentului a fost reparat, fiind reînvelit cu șiță.
Iosef Kovacs, Arhitect