Datare
1825
Cod LMI – AG-II-m-A-13500.01
Adresă
sat Bughea de Jos nr. 396A; comuna Bughea de Jos
Tip de proprietate
Proprietate a mănăstirii ortodoxe Ciocanu
Istoric (persoane și evenimente asociate istoriei monumentului)
Istoricul Constantin Aricescu avansa, fără atestare documentară, ca dată de înființare a schitului și de construire a bisericii, secolul XVI, ctitorii fiind sătenii din cătunul Malu. Prima atestare documentară datează din 1610, ulterior schitul fiind atestat în timpul lui Matei Basarab, care-i acorda diferite privilegii, întărite apoi de Duca Vodă, Alexandru Ipsilanti, etc. Biserica schitului a ars în mai multe rânduri, a fost refăcută, dar s-a prăbușit la puternicul cutremur din 1802. A fost refăcută în 1825 de Neofit Monahul și de Mihail Radovici (v. pisania din 1826 referitoare la delimitarea moșiei schitului montată deasupra intrării în biserica cea nouă). Pe la mijlocul secolului XIX, la o dată necunoscută biserica a fost extinsă spre vest: pronaosul inițial a fost inclus în naos, au fost ridicate pronaosul actual și pridvorul. O reparație de amploare a avut loc în 1932, tot din acel an datând și pictura, donatori fiind arhimandritul Nicandru Manu, protosinghelul Nichifor Dumitrescu și mulți alții înscriși în pisania aflată deasupra intrării în pronaos și care rezumă istoricul bisericii. În 1995 au început construirea noii biserici și extinderea schitului, care a fost transformat în mănăstire.
Ctitor
Neofit Monahul; Mihail Radovici; arhimandritul Nicandru Manu; protosinghelul Nichifor Dumitrescu
Descriere
Schitul este așezat pe un deal, la circa 3 km sud-vest de satul Bughea de Jos, de care aparține din punct de vedere administrativ. Biserica de lemn a schitului are plan dreptunghiular cu absidă decroșată, poligonală la exterior și interior (5/8) și un mic pridvor complet deschis pe vest; două turle octogonale se ridică pe naos și pronaos. La interior absida altarului este acoperită cu o boltă în trunchi de con și triunghiuri curbe. Naosul originar este acoperit cu o boltă semicilindrică în consolă, întreruptă de tamburul turlei sprijinit pe simili-pandantivi. Pronaosul este acoperit cu plafon; turla de pe pronaos, care a avut rol de clopotniță, are acces printr-o scară mobilă direct din pronaos. Absida altarului este separată de naos prin tâmplă de zid cu motive pictate postbrâncovenești; în tâmplă este încastrată o arhitravă de la o tâmplă de lemn cu motive vegetale stilizate, în relief mic, pe fond roșu (păstrat parțial), similare cu puținele tâmple datate din secolul XVII, anterioare celor brâncovenești. Naosul este delimitat de pronaos printr-un perete plin străpuns de o ușă cu ancadrament databil sec. XVII cu decorație în torsadă proeminentă și rozete de diferite forme. La interior biserica este tencuită și pictată, pictura din 1932 fiind curățată/repictată ulterior în stil naiv-țărănesc. La exterior fațadele bisericii sunt tencuite și pictate: un registru superior cu medalioane circulare cu busturi de sfinți și un registru inferior de panouri mari, semicirculare la partea superioară, cu sfinți prezentați figură întreagă. Pe fațada vestică sunt pictate scena de hram și Sf. Nicolae pe tron încadrat de Sf. Cuvioși Teodosie și Antonie. Pridvorul este mărginit de două coloane de lemn, tencuite, tronconice, pe baze înalte, prismatice. În biserică se păstrează o icoană reprezentând pe Sf. Împărați Constantin și Elena, datată 1835, pictată de Alexie zugravul. Icoana lui Iisus Pantocrator din registrul icoanelor împărătești datează din 1879. Datorită similitudinilor stilistice putem afirma că și icoana Maicii Domnului cu Pruncul din același registru, ușile împărătești și icoana Intrării Maicii Domnului în biserică au aceeași datare și probabil același zugrav.
Tehnici de construcție
Soclu decroșat, din asize de piatră fasonată, buciardată. Pereții bisericii sunt tencuiți și există păreri că sub tencuială biserica nu are pereți din bârne ci din paiantă (v. Ioana Cristache-Panait Bisericile… p. 24). Această opinie ar putea fi confirmată de faptul că în zonele cu fisuri adânci, sub tencuială nu se zăresc pereții din bârne. Acoperișul are șarpantă din lemn și învelitoare din tablă, turlele au tamburul cu pereți de scândură și acoperiș din tablă, ușor bulbat.
Inscripții
Pisania pictată în 1932, aflată deasupra intrării în pronaos: ˂˂Acest schit Ciocanu, unde se prăznuiește hramul „Intrării în biserică a Maicii/ Domnului” fiind mai dinainte de călugărițe și s-a făcut schit de călugăride către/ ieromonahul Nifon care s-a pristăvit la anii după Hristos 1686/ și care a fost cel dintâi ispravnic al acestui schit, iar la scurgerea vremilor a fost/ reparat și reclădit în mai multe rânduri și de cuviosul monah Neofit și Mihai/ Radovici la anul 1825./ Iar în anul 1932 în zilele I.P.S Patriarh Dr. Miron Cristea s-au făcut reparații din temelie/ și reparația picturii precum și cumpărarea unui clopot de către arhimandritul Nicandru Manu/ și fostul superior Nichifor cu ajutorul și sprijinul credincioșilor G. A Popa, P. Mălăncioiu I. Brătulescu, Ion Grigorescu, Calistrat Dumitranu, avocați Ionel Nicolau, Ioan/ Stroescu și Constantinescu. De asemeni au mai ajutat și Ion Bălănel din București, I. N. Pâslaru / Ioan Buduluca, cuviosul M. Natan, Ioan Pâslaru, N. Amzică, Dumitru Arsenescu zis Neferu/ Ghiorghe Bordușan, Niculae Teșileanu.>>
Adriana Stroe, istoric de artă, atestat MC 0035-E/15.12.2000