Datare
1758 – 1759
Cod LMI – AG-II-m-A-13590
Adresă
Sat Cârstieni, com. Călinești nr. 191, DJ704B, județul Argeș
Tip de proprietate
Proprietate a parohiei ortodoxe Cârstieni, Protoieria Topoloveni
Istoric (persoane și evenimente asociate istoriei monumentului)
Momentul ridicării bisericii de lemn din Cârstieni este însemnat pe peretele de la intrare, în dreapta ușii: „Leat 7267” (anii 1758-1759).
Biserica de lemn a fost strămutată pe amplasamentul actual din Cârstieni – sat atestat documentar la 5 august 1452 – din vatra iniţială aflată pe valea Cuşla/Cujba a Călineştilor, situată spre est la circa 3 km. Poartă și denumirea „Biserica Turcului”, întrucât, potrivit tradiţiei orale locale, un turc a ucis, în interiorul locașului de cult, câțiva credincioși în timpul slujbei, încercând să-i ia în robie.
Ctitori
Ctitorii acesteia sunt însemnați în pronaos, la intrare în biserica propiu-zisă (naosul): „Ostenitusa rob[ii] D[omnului] erei Ștefan, erei Opria, Costandin, dâmpreună cu toți megiiașii răposați”.
Descriere
Ca și alte ctitorii din aceeași grupă tipologică, absida altarului este de formă poligonală, mai îngustă decât naosul, retrasă simetric față de marginile de sud și de nord ale acestuia. Naosul său are o formă apropiată de pătrat, acoperit cu o boltă în leagăn, consolidată la jumătatea sa printr-un arc dublu, dispus pe intrados. Pronaosul, de aceeași formă este mai îngust decât naosul, acoperit în mod identic. Obișnuitul pridvor de pe fața de vest lipsește. În schimb, după un procedeu propriu mai mult Argeșului, acoperișul se prelungește ușor în consolă, terminat într-o formă simetrică altarului, venind astfel să protejeze – fațada de vest cu portalul său și treptele în obezi ale scării.
Conform lui Radu Crețeanu, biserica de lemn aparține tipului de biserică cu plan treflat Tip III A2, cu naos lărgit față de lățimea pronaosului și altarului.
Această formă de plan a fost altădată răspândită pe o arie ce se întindea de la poalele munților până în partea de jos a Câmpiei Dunării. Astăzi grupul cel mai compact îl rezervă numai zona de la nord-vest și sud-vest de Târgoviște. Câteva ctitorii bine conservate dovedesc prezența acestui tip de plan deplin constituit, cu proporții și forme plastice proprii, bine definite, în perioada de început a secolului al XVIII-lea.
Acestui tip planimetric îi aparțin pe lângă biserica de lemn din Cârstieni, bisericile din Frasin Vale, Frasin Deal și Corbii Ciungi.
Altarul prezintă un plan poligonal cu cinci laturi, acoperit cu o boltă ca rezultat al intersecției unor semicilindri din scânduri așezate pe arce de lemn. Pe latura de nord, în prelungirea peretelui navei, s-a făcut o extindere din zidărie a absidei altarului pentru proscomidie, soluție asemănătoare celei de la biserică. Aspectul rezultat este cel al unei cupole cu muchii ieșite, formula împrumutată parțial din tehnica bisericilor de zid. Pardoseala este din cărămidă așezată pe lat. Altarul este despărțit de naos printr-o tâmplă din zidărie. Pictura altarului nu s-a păstrat.
Naosul este un spațiu cu proporții apropiate de pătrat ce depășește ca lățime pronaosul și absida altarului, conferind planului forma de cruce; este despărțit de altar printr-o tâmplă din zidărie și de pronaos printr-un perete din bârne de lemn netencuit. Pe laturile de sud și nord sunt câte două ferestre dreptunghiulare care asigură iluminarea spațiului. Naosul este acoperit cu o boltă cilindrică ridicată pe doi umeri longitudinali care sprijină pe centru pe două console din lemn. Această soluție permite reducerea deschiderii bolții de lemn formată din scânduri de lemn ce se sprijină pe pereții de est și de vest ai navei precum și pe un arc dublou aflat în centru, în dreptul celor două console laterale. Legătura cu pronaosul se face printr-un gol de ușă cu toc de lemn. Pardoseala este din cărămidă așezată pe lat.
Pronaosul este un spațiu de formă pătrată care asigură accesul în biserică pe latura sa de vest. Accesul spre naos este asigurat de un gol de trecere cu un ancadrament din lemn pe buiandrugul acestuia fiind o inscripție care indică ctitorii bisericii. Spațiul este acoperit cu o boltă semicilindrică, cu o rezolvare tehnică de reducere a deschiderii asemănătoare celei din naos. Pardoseala este din cărămidă așezată pe lat.
Clopotul bisericii se află amplasat separat de biserică, într-un foișor situat la vest de aceasta. Foișorul este ridicat pe 4 piloni de lemn cu un podest situat la cca. 1,70 m înălțime. Acest eșafodaj este acoperit cu o șarpantă de lemn piramidală cu o învelitoare din șiță.
Elevație – Exterior
Fațada de vest, a bisericii așezată pe un soclu de cărămidă având la partea superioară cărămizile așezate în zimți, este dominată de prezența accesului cu ancadramentul de lemn sculptat deasupra căruia se află icoanele de hram ale bisericii. Ancadramentul de lemn este decorat pe treimea interioară a unui montant cu o torsadă sculptată, care se continuă inclusiv pe buiandrug, iar din axul acestuia, simetric pe montantul celălalt. Montanții sunt crestați diferit atât pe fața vestică, cât și pe cea interioară. Accesul se face printr-un șir de trepte de piatră, așezate în semicerc și două rânduri de obezi pe o platformă completată cu pietriș. De o parte și alta a ancadramentului de lemn, pe tot perimetrul bisericii, se pornește o torsadă frumos sculptată. Pe bârna din dreapta intrării, deasupra torsadei se află înscris un an care poate fi anul construcției, al strămutării sau al unei intervenții majore „leat 7267” (anul 1758). Pe partea interioară a ancadramentului se păstrează o formă arhaică de închizătoare din lemn. Acoperișul cu învelitoare de șiță are streașina foarte largă poligonală oferind protecție accesului. Învelitoarea de șiță a fost schimbată la începutul anilor 2020. Spre deosebire de modul tradițional de așezare a șiței, meșterul modern a adăugat ca element decorativ o asiză de șiță așezată la 45°. La coamă se află o cruce de tablă zincată.
Fațada de nord este structurată pe trei registre formate din soclul de cărămidă cu un șir de cărămizi așezate în zimți la partea superioară. Registrul median format din bârnele pereților se remarcă prin sobrietate. Ritmicitatea fațadei este marcată de naosul ce depășește planul pronaosului. Într-o etapă târzie, prima latură a absidei altarului a fost extinsă la frontul naosului cu un spațiu dedicat proscomidiei.
Fațada de est este formată din cele trei laturi centrale ale absidei altarului așezate pe soclul din cărămidă cu o asiză zimțată. Iluminarea absidei altarului se realizează cu un ancadrament realizat dintr-un lemn decupat dreptunghiular în centrul acestuia, similar celui de pe fațada de nord. Acoperișul este unitar cu muchiile racordate care asigură continuitatea suprafeței formată de învelitoarea de șiță. Coama este încununată de o cruce metalică.
Fațada de sud este structurată pe trei registre formate din soclul de cărămidă cu o asiză zimțată. Registrul median format din bârnele pereților se remarcă prin sobrietate. Ritmicitatea fațadei este marcată de naosul ce depășește planul pronaosului. Naosul este luminat de două ferestre cu ancadrament realizat dintr-un lemn decupat dreptunghiular în centrul acestuia, similar celui de pe fațada de nord. Se remarcă pe latura de sud a pronaosului o ferestruică decupată în formă de cruce, care conferă bisericii un aer arhaic.
Naos – Cu ocazia intervențiilor din sec al XIX-lea s-au făcut intervenții la tâmpla din cărămidă cu pictura din registrul apostolilor, cuprinși între toruri; al praznicelor; dar și al cănilor cu flori, zugrăvite, în spațiul de jos, dintre intrări. A rămas din tâmpla originară chenarul „în frânghie”, deasupra intrărilor, sculptat asemenea celui de la exterior, dar şi valoroase icoane, post brâncovenești, contemporane bisericii. În registrul consacrat se află: Icoana de hram „Soborul Sfinții Voievozi”; Maria cu Pruncul și Arhanghelii în spatele tronului; Deisis, asemenea, cu intercesorii redați întregi; Sfântul Nicolae.
Pronaos – Deasupra cadrului de acces în naos a fost suprapus, în secolul al XIX-lea, un panou mobil, cu pictură pe tencuială, reprezentând, central, pe Sfântul Nicolae, cu Iisus şi Maria, iar de o parte și alta, Arhanghelul Mihail şi respectiv Gabriel.
Componente artistice – Sculptură
Pronaos – ancadramentul accesului în biserică cu motivul torsadei realizat pe ușori și pe buiandrug, simetric față de axul intrării. Pe ușori se regăsesc rețele de romburi și semne de meșteri (două cruci cu brațe dreptunghiulare, cu un cerc în spațiul intersecției brațelor, două stele formate din triunghiuri suprapuse – Steaua lui David). Pe peretele dinspre naos se disting urmele unei picturi pe bârna transversală și pe tâmpla din scânduri. Pe bârnă se sesizează o friză pictată formată din vrejuri împletite cu elemente vegetale. Pe tâmpla aflată deasupra bârnei se află urmele unei compoziții florale așezată în romburi.
Tehnici de construcție
Construcția constă dintr-o bute din bârne fățuite, încheiate în cheotori netede bisericești, și este protejată de un acoperiș în patru ape. Îmbinările lemnului se realizează „la jumătate lemn”. Întreaga construcție de lemn stă pe un fundament zidit, de cărămidă, ridicată mai bine de o jumătate de metru de la nivelul pământului. Fundația și tencuiala proscomidiei sunt văruite în alb, în contrast puternic cu cenușiul lemnului. Lăcașul și-a păstrat ferestrele originale, trei la naos și una la altar, sub forma unei piese de lemn așezată vertical în structura pereților și deschisă la mijloc.
Inscripții
Pe bârna superioară a brâului „în torsadă” apare inscripția „leat 7267” (anul 1758), care poate fi anul edificării, al unei reparații generale sau al strămutării.
Pe buiandrugul ancadramentului golului de trecere în naos se află o inscripție ce consemnează ctitorii: „Ostenitu-s-au robii: erei Stefan, erei Oprea, Constandin, dîmpreună cu toţi megiaşii răposați”.
Stare generală de conservare
Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, uși, ferestre și luminator nealterate, elemente decorative de interes, inscripții cu datare și iconostas pictat.
Pictura murală interioară aflată pe tâmplă, este degradată de diverse depuneri, care au efecte negative în urma reacțiilor chimice care se pot produce. Se pot observa zone care au fost supuse unor curățări neprofesioniste care duc la degradarea stratului pictural. De remarcat faptul că pereții altarului sunt acoperiți cu o pânză.
Lucrări anterioare de restaurare
– Intervențiile ulterioare, databile în cursul secolului al XIX-lea, la date neprecizate documentar, au constat din prelungirea peretelui nordic al navei, cu zid de cărămidă, la altar, pentru crearea unui spațiu destinat proscomidiarului; Acestei perioade i se pot atribui lucrările la tâmpla altarului.
Iosef Kovacs, Arhitect