Biserica de lemn „Intrarea în Biserică” – Curtea de Argeș

Datare

Ante 1847

Cod LMI – AG-II-m-A-13628.06

Adresă

Curtea de Argeș, Bd. Basarabilor 1

Tip de proprietate

Proprietate a Mănăstirii Curtea de Argeș

Istoric (persoane și evenimente asociate istoriei monumentului)

Construită înainte de anul 1847, biserica are hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”. Vechimea bisericii este dificil de precizat în lipsa documentelor. Poate fi datată din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea până spre mijlocul secolului XIX. Însemnările de la 1847 de pe icoanele împărătești și o incizie din același an pe portalul de la intrare indică o înzestrare cu imaginile necesare și eventual alte intervenții la structura și învelișul construcției. Se disting îndeosebi activitatea zugravilor din Dozești semnați pe icoane: „1847 noe[m]vrie 24 Popa Ioan zugrav, Ioan zugrav Dozescu”, „1847 de măna lui Ioan zugrav Dozescu”, „1847 de măna lui Ioan zugrav satu Dozeștii”. O a patra icoană este datată din 1878, anul după dobândirea independenței, și păstrează următoarea însemnare: „Această icoană este făcută de Nedelcu, Ned[e]lcu, Av[r]a[m] și zugrăvită de Constandin în anul 1878, fe[bruarie].” A fost adusă în 1988 din satul Palanga, comuna Amărăști, județul Vâlcea în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș, prin contribuția Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului.

Descriere

Biserica de lemn adusă din satul Amărăști al comunei Palanga are formă de navă, cu altar pentagonal și la interior și la exterior. Naos, pronaos și un pridvor deschis, larg, în stilul târnațului din Transilvania. Acoperișul este neobișnuit pentru zona Munteniei, fiind în patru ape, se încheie într-o culme înaltă, cu poale largi care protejează pe toate laturile, zidurile edificiului. Deasupra pronaosului se află o turlă cu acoperiș țuguiat, semnificativ mai înaltă față de cele muntenești. Biserica a fost construită din stejar, în tehnica tradițională „coadă de rândunică”. Corpul lăcașului este înconjurat de un brâu împletit. Grinzile tălpilor sunt îmbinate în chiotori care ies mult în afara zidului. Altarul prevăzut cu o singură fereastră e împodobit la cosoroabă cu patru capete de cal. Pridvorul tăvănit, deschis, generos ca dimensiuni se sprijină pe șase stâlpi, doi dintre ei adosați, sub formă de fus, cu bază înaltă și capitel. Între stâlpi, arcadele sunt drepte, cioplite cu motivul coarnelor de berbec. Ușa de intrare este încadrată de un brâu răsucit, ancadramentul terminându-se în partea superioară cu o arcadă în acoladă. Pronaosul este boltit semicilindric, bolta fiind susținută pe o singură coastă. Peretele despărțitor dintre pronaos și naos are trei goluri: ușa și cele două ferestre, cu arcade semicirculare. Arcada ușii are, la fel ca și cea de la intrare, formă de acoladă, dovedind unitate de stil. Poalele peretelui despărțitor sunt zugrăvite cu motivul „arborele vieții”, întruchipat ca un model bogat de flori multicolore. În pronaos sunt icoane valoroase de secol XIX. Maica Domnului cu Pruncul și Deisis sunt pictate, așa cum arată inscripțiile, de către „Popa Ioan zugrav și de Ioan zugrav Stoicescu”, în anul 1847. Naosul e boltit semicilindric, longitudinal, iar bolta se sprijină pe o coastă, fără console. Între naos și pronaos, precum și între naos și altar în partea superioară, despărțirea este marcată de către un timpan. Ușile împărătești au câte două registre cu zugrăveală. Icoana de hram precum și cea a Sfinților Constantin și Elena poartă semnătura lui „Ioan zugrav ot Dozești”.

Tehnici de construcție

Grinzile de lemn din stejar, corespunzătoare lungimii bisericii, sunt îmbinate cu dibăcie, după sistemul denumit „coadă de rândunică”, soclu din zidărie (bolovani de râu).

Inscripții

1. Pe spatele icoanelor: „1847 noe[m]vrie 24 Popa Ioan zugrav, Ioan zugrav Dozescu”; „Această icoană este făcută de Nedelcu, Ned[e]lcu, Av[r]a[m] și zugrăvită de Constandin în anul 1878, fe[bruarie].”; „Popa Ioan zugrav și de Ioan zugrav Stoicescu”; „Ioan zugrav ot Dozești”.

Stare generală de conservare

Foarte bună

Lucrări anterioare de restaurare           

– 1988 este strămutată în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș;

– 2022 este restaurată integral.

Cosmin Bloju, Consilier Patrimoniu și Monumente Istorice