Datare
1834; 1878-1879
Cod LMI – AG-II-m-B-13691
Adresă
Sat Gănești, nr. 114, comuna Pietroșani, județul Argeș
Tip de proprietate
Proprietate a parohiei ortodoxe Gănești
Istoric (persoane și evenimente asociate istoriei monumentului)
Conform pisaniei aflată deasupra ușii de acces în naos biserica a fost construită în 1834, ctitor fiind Ecaterina Drugănescu.În 1878-1879 biserica a fost tencuită și zugrăvită (istoricul Grigore Constantinescu menționează, pentru această etapă pe pictorul Gheorghe Belizarie, care a activat, însă, în prima jumătate a sec. XX), a fost montată actuala pardoseală din lespezi de piatră și au fost lărgite ferestrele, cu cheltuiala preotului I. Bărbulescu și a enoriașilor. În 1930 a fost construit pridvorul și biserica a fost pictată de Gheorghe Zafiescu, donatorii picturii fiind Maria și Ilie Ogoreanu, Elisaveta Andronescu, Vasile și Elena Ogoreanu. Dimensiunile brâului în torsadă de la exterior indică o extindere a bisericii originare la o dată necunoscută (posibil în 1930, prin includerea pridvorului în planul bisericii și construirea actualului pridvor). Ion Popescu-Argeșel afirmă că pronaosul actual a fost construit în 1929, iar pridvorul în 1929-1930. Istoricul Grigore Constantinescu notează că pridvorul a fost construit în 1930. Tot atunci a fost desființat, probabil, peretele între naosul și pronaosul originare și a fost înlocuit cu stâlpi de zidărie. O pisanie în mare parte indescifrabilă, se află deasupra ușii de acces în biserică și poartă semnătura zugravilor Gh. Zafiescu pictor și I. I. Zafiescu lucrător.
Comanditar
Preotul I. Bărbulescu și enoriașii (pictura 1878-1879); Maria și Ilie Ogoreanu, Elisaveta Andronescu, Vasile și Elena Ogoreanu (pictura 1930)
Ctitor
Ecaterina Drugănescu; preotul I. Bărbulescu și enoriașii
Pictor
Gheorghe Zafiescu; I. I. Zafiescu
Descriere
Biserica se află în centrul localității, în aceeași curte cu biserica de zid construită între 1998-2003. Biserica de lemn are plan dreptunghiular alungit, cu absida altarului de aceeași lățime cu naosul, poligonală (trei laturi), pridvor pe vest, decroșat, vitrat, și turlă octogonală, bondoacă, pe naos, cu acces din pronaos. Menționăm că planul cu absida altarului de aceeași lățime cu nava este un tip de plan mai rar întâlnit, considerat de specialiști un plan arhaic. Atât la interior cât și la exterior biserica este tencuită, stratul de tencuială acoperind detaliile de arhitectură originare cu excepția brâului în torsadă care împarte fațada în două registre. La interior biserica are tâmplă de lemn, separația dintre naosul și pronaosul inițiale, precum și cea dintre pronaosul adăugat și cel originar fiind marcate de stâlpi de cărămidă, recent lambrisați. Absida altarului este acoperită cu o semicalotă cu traseu imprecis, naosul este acoperit cu boltă semicilindrică, iar pronaosul cu plafon tencuit. Biserica este pictată în absida altarului și naos cu culori de apă, iar în pronaos în ulei. De remarcat pictura din absida altarului și naos care, datorită caracteristicilor stilistice (desen, anatomii, veșminte, motive decorative, grafia inscripțiilor), poate fi considerată ca aparținând perioadei de construcție a bisericii sau în perioada imediat următoare, până la mijlocul secolului XIX. Pictura din 1930 din pronaos, aparținând lui Gheorghe Zafiescu este de remarcat datorită unor scene, de exemplu scenele din Geneză, care prin desen, mișcare, peisaj, depășesc stereotipia restului picturii. Tâmpla din lemn, modernă, are icoane pictate în 1930, în ulei, de Gheorghe Zafiescu. La exterior biserica are un soclu scund, decroșat, tencuit. Fațadele tencuite sunt împărțite în două registre egale de un brâu din lemn, în torsadă. Ferestrele sunt lărgite. Acoperișul cu învelitoare din tablă este unitar, în două ape, cu pinion spre vest și cu multiple pante deasupra absidei altarului. Pridvorul, mai scund decât corpul bisericii, are acoperiș în trei ape, din tablă. Turla îmbrăcată în tablă are acoperiș din tablă modernă. În pronaos este păstrată piatra de mormânt și crucea lui Costache Arion, datată 1860, decorată cu motive vegetale în stil postbrâncovenesc târziu; tot aici, în colțul nord-vestic, a fost amenajat un colț al eroilor din Primul și al Doilea Război Mondial. O icoană reprezentând pe Maica Domnului cu Pruncul, databilă 1830-1840, a fost mutată din biserica de lemn în biserica nouă, de zid.
Tehnici de construcție
Soclu din piatră, decroșat, tencuit. Pereții bisericii sunt din lemn (v. brâul în torsadă de la exterior), tencuiți pe cercuială din stinghii de lemn. Acoperișul are șarpantă din lemn și învelitoare din tablă. În coama acoperișului, deasupra absidei altarului, se află un mic acoperiș conic.
Inscripții
Pisania, scrisă în 1930, este dispusă de o parte și alta a trecerii între pronaos și naos. În stânga: „S-a făcut această sf[ântă] bi[serică] de lemn de stejar în anul mântuirii 1834, cu cheltuiala d[oam]nei propiatăreasa moșiei Gănești, Ecaterina Gri[gore] Drugănescu și s-a slujit în ea de cătră pr[eot] Dumitrache fiind neisprăvită, până la anul 1877Și în anu 1878-1879, prin stăruința pr[eotului] I. Bărbulescu s-a pardosit cu lespezi, s-a cercuit, tencuit și zugrăvit cu cheltueala preotului și enoriașilor din acel timp din Gănești și alte sate vecine după cum sunt trecuți în condica biserici[i].” În dreapta: „Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a pictat acestă sf[ântă] bi[serică] în zilele binecredinciosului rege Carol [II și a] prea sfințitului Miron Cristea patriearh României. În anu mântuiri[i] 1930 aug[ust] 22 cu cheltuiala d-nei Marie și soțul d-nei Ilie Ogoreanu și mama d-lor E[lisa]veta I Andronescu, Vasile, fiul nostru și mama noastră Elena I. Ogoreanu. Ghe. I. Zaffiescu pictor.”
Adriana Stroe, istoric de artă, atestat MC 0035-E/15.12.2000