Datare
1790
Cod LMI – AG-II-m-A-13479
sat Bărbălani, com. Cuca
Tip de proprietate
Proprietate a parohiei ortodoxe Teodorești
Istoric (persoane și evenimente asociate istoriei monumentului)
Prima mențiune documentară a comunei Cuca este la 1 septembrie 1545, document emis în timpul lui Mircea Ciobanu. Biserica de lemn a fost ridicată în anul 1790, pe moșia mănăstirii Cotmeana de către „Drăguț ot Cotmeana”, sau „Drăguț postelnicu, epistatul mănăstirii Cotmeana”. Hramul inițial a fost „Cuvioasa Parascheva”. Probabil hramul actual i-a fost atribuit odată cu finalizarea amplelor lucrări de renovare din anul 1899, așa cum atestă cele trei panouri de deasupra intrării, cu numele celor care au contribuit. În anul 1986 a fost reparat soclul și a fost schimbată învelitoarea din șiță.
Ctitor
Catagrafia Eparhiei Argeș la 1824 îl amintește pe Darăguț postelnicu din Cotmeana, iar o altă sursă îl alătură acestuia și pe diaconul Ioan Schițeanul.
Descriere
Biserica este construită din bârne de stejar, îmbinate în sistem „coadă de rândunică”, pe un soclu de cărămizi tencuit şi se ȋnscrie ȋntr-un plan dreptunghiular simplu, cu absida altarului decroşată, cu cinci laturi. La îmbinările superioare sunt prezente cuie mari din lemn. Consolele, ca și căpriorii streșinii sunt ornați cu chenare de crestături, iar extremitățile de sus ale pereților despărțitori prezintă „cap de cal”. Acoperişul este realizat din şiță. Pridvorul situat pe partea vestică a fost deschis inițial, dar ulterior a fost ȋnchis în scândură de brad. Clopotnița este de formă pătrată şi este amplasată peste pridvor. Un variat decor arhitectural este distribuit atât ȋn interior cât şi în exterior, cu arc dublu în torsadă la bolta semicilindrică a naosului şi pronaosului, sprijinit pe două console rotunde terminate ȋn sculpturi stilizate sub formă de capete de cai, colonete profilate separând icoanele registrelor iconostasului vechi de lemn. Cosoroaba frontală este decupată în arcade semicirculare, ȋn pridvor, torsada puternic reliefată la bârnele mediane de jur ȋmprejurul bisericii, ȋncadrând prin usciorii uşii accesul ȋn biserică. Atât la altar cât şi la pronaos bolta se termină prin câte 5 suprafețe curbe. Peretele de lemn care separă naosul de pronaos prezintă o singură deschizătură. Pe ȋntreaga suprafață exterioară a bisericii este prezent un brâu profilat în grosimea lemnului, sculptat ȋn „frânghie”. Brâul este întrerupt doar de ferestrele lărgite la un moment dat. O singură fereastră păstrează forma și dimensiunea originală, pe peretele de nord. Această decorațiune, ȋn dreptul uşii de la intrare se ridică şi formează un cadru ornamental. Ornamentul funie împletită apare și pe intradosul arcelor dublou ce sprijină bolta. Icoanele din biserică sunt pictate ȋntre anii 1858 – 1863, așa cum este însemnat pe unele dintre ele, sau anterior acestor date, icoanele fiind inițial încadrate într-o tâmplă de lemn care a fost înlocuită de cea din zidărie. Grinzile de lemn din stejar, corespunzătoare lungimii bisericii, sunt îmbinate după sistemul denumit „coadă de rândunică”, soclu din zidărie, tencuit.
Inscripții deasupra intrării, pe trei panouri de lemn, sunt numele celor ce au contribuit la renovarea din anul 1899; la nivelul tâmplei, scena Răstignirii: „7327” (între brațele crucii) și numele „Stan; Ilinca” (în partea de jos).
Stare generală de conservare – bună
Lucrări anterioare de restaurare
-1899 lucrări ample de renovare.
-1986, schimbată șița și reparat soclul.
Cosmin Bloju, Consilier Patrimoniu și Monumente Istorice